Limba română şi înţelesurile ei îi pune adesea pe mulţi în dificultate. Astăzi vom aborda problema „unii sau uni”, cum şi când se scrie cu un singur „i” şi când se scrie cu doi de „i”.
Trebuie reţinut că ambele variante sunt corecte, însă fiecare în modul său. Şi acum vom explica şi de ce. Depinde în primul rând la ce vă refereţi atunci când folosiţi acest cuvânt, căci după cum am mai spus, ambele forme sunt corecte.
Uni este un verb, ca parte de vorbire, atunci când punem accentul pe ultima sa literă, adică „i”. Este vorba despre clasicul verb „a uni”. Şi acesta se scrie cu doi de „i”, atunci când este folosit la timpul perfect simplu, de persoana I, la singular. Adică „Eu unii cele două mese”.
Atunci când avem „unii”, cu acentul pe prima literă, adică „u”, avem în faţă fie un pronume nehotărât. De exemplu: „Unii n-au habar ce să aleagă să mănânce”. Sau poate fi un adjectiv pronominal nehotărât, de exemplu: „Unii copii se ceartă la masă, alţii nu”.
În limba română există o mulţime de cuvinte care au un grad mare de dificultate la nivel ortografic şi ortoepic. Se întâmplă de multe ori ca persoana ce vorbeşte sau scrie să evite să utilizeze chiar forma corectă a anumitor cuvinte din cauză că unele forme par chiar greşite.
În continuare, vă vom prezenta câteva astfel de exemple:
