Theodor Pallady a fost unul dintre cei mai prestigioși artiști moderni, apreciat drept un pictor „din toate timpurile”. S-a născut în 1871, la Iași, și s-a stins din viață la București, în 1956.
Avea să primească titlul de Maestru emerit al artei, într-o Expoziție retrospectivă ”Theodor Pallady, chiar în anul în care trecea în neființă, la vârsta de 85 de ani.
Fiul lui Iancu Pallady și Mariei Cantacuzino, Theodor și-a petrecut copilăria la Iași și la Perieni, la moșia părinților. Avea să plece la liceu, la București. Apoi, a urmat studiile la Școala de Poduri și Șosele din Bucuresti, dipă care era trimis să continue la Politehnica din Dresda.
Lua contact cu pictura, arta care avea să-l facă celebru. A studiat, astfel, pictura cu Erwin Oehme, iar în anul 1889, lucrează în atelierul lui Aman Jean. Este admis la Școala de Arte Frumoase.
Theodor Pallady debutează în cariera de pictor la vârsta de 34 de ani, grație călătoriilor pe care le-a făcut în Italia, Anglia, Spania, dar și datorită experienței acumulate în perioada cât a studiat la Paris.
Lucrările sale au început să fie expuse la Expoziția Universală de la Paris, începând cu anul 1900. Avea să participe la numeroase expoziții în România, dar și în străinătate. Lua și Marele Premiul Național de Pictură, în 1926.
Theodor Pallady a abordat toate genurile de pictură: compoziție și portret, peisaj, nud, natură statică. Este interesat, în special, de portrete. Ale prietenilor sau ale apropiaților lui, pe cărora le surprinde caractere și momente ale fizionomiilor și stărilor umane. ,,Bărbați scriind”, ”Bărbat luându-și dejunul”, ”Steriadi academician”, ,,Portret de bărbat” sunt câteva dintre operele sale.
Sigur, autoportretele au făcut parte din portofoliul lui. Dintre toate, cel care a prilejuit cele mai multe comentarii este cel pictat în anul 1942 și expus la Muzeul Zambaccian.
De asemenea, peisajele pictate de Pallady sunt inspirate din imagini ale orașului Paris. ”Flori la fereasta, Place Dauphine”, ”Pod pe Sena”, ”Pe cheiul Senei”, ”Pont-Neuf”, ”Poduri”, ”Franta lui Pallady”, ”Pantheonul din Paris”, tablouri cu un colorit bogat.
Pictorul s-a inspirat și din alte locuri, nu numai din Paris, precum Cannes, Saint-Paul, Toledo, Pontoise, dar și din București. ”Strada Slatineanu”, ”Case la Turtucaia”, ”Biserica din Bucium”, ”Case lângă Iași”, ”Peisaj ieșean”, ”Casa oltenească”, ”Peisaj la Cannes”, ”Strada din Toledo”, ”Peisaj din Chambors”, sunt alte câteva opere ale artistului.
Nudul lui Pallady este universul poetic asupra căruia a revenit de-a lungul creației sale. A pictat ”Nud în fotoliu verde”, ”Nud”, ”Nud cu scrisoare”, ”Nud pe chaise-longue”, ”Toujours du Baudelaire”, ”Nud cu eșarfă galbenă”, ”Fumătoarea de opium”, ”Nud cu chitara”.
”Pălăria și umbrela artistului”, ”Natura statică cu crizanteme galbene”, ”Natura moartă cu ceașcă verde”, ”Pălaria gri”, ”Natura statică cu ceas și gălbenele”, ”Natura moartă”, ”Natura statică cu evantai”, ”Natura statică cu narghilea”, ”Floarea soarelui și masca”, ”Natura moartă cu pălărie”, ”Natura moartă cu ceașcă albă”, ”Natura moartă cu felii de pepene”, ”Natura moartă cu narghilea și gutui”, ”Natura statică cu trandafiri și mere”, ”Vasul cu cârciumărese și cutia neagră” fac parte din capitolul natură statică.
