Limba română este una complexă, cu o gramatică pe care o urăsc mulţi, dar pe care trebuie să o ştii indiferent că îţi place sau nu. Este o limbă latină, uşor de învăţat, dar are şi cuvintele sale extrem de grele, ca orice altă limbă din lume.
De cele mai multe ori, provin din domeniul medical. Sunt cuvintele cele mai grele şi, de cele mai multe ori, cele mai lungi. Într-un clasament european al ţărilor care au cuvinte lungi, România se află în top, pe locul al treilea. Cel mai lung cuvânt din Europa provine din Germania şi înseamnă Legea Monitorizării etichetării cărnii de vită: „Rindfleischetikettierungsueberwachungsaufgabenuebertragungsgesetz”.
Aşa a ajuns ca cel mai lung cuvânt de la noi, care are 44 de litere, să fie al treilea ca lungime din europa. Este vorba despre „pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză”, care este de fapt o boală ce apare la oamenii care lucrează în domenii cu grad ridicat de dificultate. Cei care fac această boală lucrează fie în mine, extrag piatră sau lucrează în industriile de metalurgie, porţelan sau piatră. Substanţa inhalată în timpul serviciului, şi anume, bioxidul din pulberea de siliciu duce la apariţia bolii cu cel mai lung nume de la noi.
Al doilea în clasamentul cuvintelor lungi din limba română este „difosfopiridinnucleotidpirofosfatază”, care este format din 26 de litere şi este o enzimă.
Alte cuvinte extrem de greu de pronunţat provin din diverse domenii precum chimie sau medicină, definind boli sau compuşi chimici, ori proceduri medicale: encefalomielopoliradiculonevrită, gastropiloroduodenojejunostomie, diclordifeniltriclormetilmetan, feromicroazotombohidric, electroglotospectrografie.
Ce este inedit în toată această poveste privind cuvintele foarte lungi este că există şi o boală a oamenilor care nu suportă să vorbească folosind cuvinte formate din multe litere. Această fobie se cheamă „hippopotomonstrosesquipedaliofobia” şi este în sine un cuvânt foarte lung, având 34 de litere.
