Transilvania este una dintre cele mai vechi și mai frumoase regiuni istorice din România. Este o zonă culturală bogată, unde tradițiile românești se împletesc armonios cu cele maghiare sau germane.
Zona Ardealului este împânzită de tradiții și obiceiuri menite să aducă noroc și belșug locuitorilor, dar și să alunge necazurile, supărările sau boala. Există sate unde obiceiurile românești coexistă cu cele maghiare.
Românii şi ungurii se învecinează ca popoare şi convieţuiesc în Transilvania de aproximativ o mie de ani. Mulți spun că între cele două etnii există o continuă luptă, însă una simbolică. Există excepții, bineînțeles, însă timpul a arătat că cele două comunități cultivă și atitudini și valori comune.
Spre exemplu, în Harghita, un județ constituit din 82,89% etnici maghiari și 15,94% români, conform recensământului din 2011, tradițiile de Crăciun sunt păstrate cu sfințenie în fiecare casă. La maghiari, bradul și cadourile sunt aduse de Înger, iar copiii românilor merg cu colindul.
Citește și: Cele mai importante 5 tradiții și obiceiuri românești din diferite regiuni ale României
Postul Crăciunului este numit Advent de credincioșii catolici, care îmseammnă o curățare a sufletului prin rugăciune, spovedanie și cuminecare.
Bradul este adus de Înger, spune tradiția maghiarilor Catolici, care se împodobește îm Ajun și se ține până după Bobotează. Clopoțelul anunță sosirea Îngerului. La miezul nopții, tot clopotul cheamă creștinii la slujbă. Nelipisit de pe masa de Crăciun este beigli, cozonacul unguresc umplut cu nucă sau cu mac, și rulada fumată din carne de porc cu linte.
Printre preparatele tradiționale ungurești: tava rece cu májas (lebărvust), véres (sângerete), tava rece cu májas (lebărvust), véres (sângerete), jerbo (prăjitură stratificată cu multă nucă şi ciocolată), hájas (cel mai fin foietaj preparat vreodată).
Colindele interpretate de maghiari în Ajun se numesc „kántálás”, iar cele de Crăciun „regölés” şi evocă momente din viaţa lui Iisus. Cele din urmă aveau puteri magice, iar dacă erau interpretate de băieți la casele fetelor nemăritate, perechea rămânea împreună pentru totdeauna.
În perioada Crăciunului, două obiceiuri se disting în tradiţia comunităţii maghiare: „Betleemul” şi „Az aprószentek” sau „Biciuirea fetelor”.
„Betleemul” este macheta unei biserici catolice, construită din caron sau scanduri, care reprezintă orașul în care s-a născut Mântuitorul. Aceasta este purtată din casă în casă, iar colindătorii costumați rememorează povestea biblică.
„Az aprószentek” este un obicei care vizează tinerii necăsătoriți. Cete de băieţi îmbrăcaţi de sărbătoare colindă în casele fetelor cu câte o nuia împodobită cu panglici colorate. Băieții minează o biciuire, dacă fetele le permit, amintind de Irod.
„Acest gest, de a acorda atenţie fetei, este, totodată, un prilej pentru ceata de băieţi să se uite în stânga şi în dreapta, cât este de aranjată casa, dacă este curăţenie, deci să vadă statutul familiei şi cât de harnică este fata de măritat. Pe de altă parte, dacă fata era veselă şi nu supărăcioasă, avea să fie o nevastă bună şi înţelegătoare”, relatează Balázs Antal Lajos, potrivit Mediafax.
