În vremea comunismului, Crăciunul și întreaga perioadă a sărbătorilor de iarnă erau cunoscute sub denumirea de ”luna cadourilor”. Moș Crăciun se numea ”Moș Gerilă”, iar bradul de Crăciun era numit ”pomul de iarnă”.
Pe 27 decembrie începeau ”serbările pomului de iarnă” pentru că autoritățile de pe vremea doreau înbăbușirea sărbătorii a Nașterii lui Hristos. Deși discurul oficial spunea altceva, majoritatea românilor împodobeau bradul înainte de 25 decembrie, iar mulți români petreceau sărbătorile creștinește, inclusiv prin participarea la slujbele de la Biserică.
În iarna anului 1946 Moș Crăciun și-a făcut ultima apariție în ziarele de atunci. În anul următor, 1947 a început să apară noul moș, unul mult mia tânăr, mai atletic, cu pietul dezgolit și zâmbitor. Noul moș transmitea și un mesaj prin cartea pe care o ținea în mâna dreaptă, ”Noua istorie a României.”
Citește și: Sărbătorile de Iarnă: tradiții și obiceiuri străvechi care se țin și astăzi
Desenul era explicat pe prima pagină a ziarului. În articolul „Dialog de Crăciun“ se spune foarte clar: „de anul acesta Crăciunul nu va semăna cu altele şi aceasta o ştiu toţi aceia care se călăuzesc după steaua ce suie în fiecare seară pe cerul mare al Moscovei”.
În 1949 dipărut și ”bradul de Crăciun” și a apărut ”pomul de iarnă”, iar acesta era sărbători pe 30 și 31 decembrie în loc de 24 și 25 decembrie. Comuniștii au luat această decizie pentru a se înlătura orice legătură între primirea darurilor și sărăboarea Crăciunului și a Nașterii Domnului.
Moș Gerilă venea în fiecare an în ajunului anului noi, pe 31 decembrie. Punctul culminant al„marelui raliu al vacanţei copiilor” era Revelionul, ale cărei bucurii erau, în egală măsură, exagerate. În ciuda acestui fapt, dacă deschidem revistele pentru copii din acea perioadă, Moş Gerilă apare reprezentat foarte rar, în anecdote sau pentru a le insufla copiilor ceea ce trebuia să aştepte de la el.
