Într-o Românie obosită de scandaluri politice și promisiuni goale, Nicușor Dan a fost perceput mult timp ca un outsider. Nu venea din cercurile influente, nu avea discursuri populiste, dar a convins prin inteligență, consecvență și discreție. Astăzi, cel care altădată mergea cu oile la păscut este președintele României și trăiește în continuare în apartamentul închiriat, alături de soția lui, Mirabela, și cei doi copii. O poveste de viață cum rar întâlnești în politica românească.
Nicușor Dan s-a născut pe 20 decembrie, într-o familie modestă din Făgăraș. Tatăl lui lucra ca muncitor la combinatul chimic, iar mama era contabilă. Fără televizor, fără vacanțe scumpe, dar cu multe responsabilități domestice, copilăria lui a fost una în care a învățat devreme ce înseamnă efortul. Mergea cu oile, cosea fânul, dădea cu sapa, iar în puținul timp liber citea.
„Am trăit într-o familie normală, noi aveam oi, veneau oile seara, le băgam în curte, ne mai lua tata, nu ne plăcea deloc, dar nu aveam ce să facem, ne mai lua la sapă, ne trimitea cu oile, chiar şi la coasă m-a luat de câteva ori” – Nicușor Dan, potrivit observator.ro.
Prieteniile lui din copilărie au fost marcate de năzbâtii tipice, dar și de o inteligență care îl făcea să iasă în evidență fără să vrea. Una dintre amintirile devenite legendă în cartier este legată de acoperișul casei și pachetele cu apă.
„Mergeam la el acasă, ne jucam pe acoperiş şi aruncam cu pungi de apă după oamenii de pe stradă. Nu era pedepsit pentru că nu se aflau” – Silviu, prietenul lui Nicușor Dan.
Deși era extrem de studios și pasionat de matematică, Nicușor nu părea genul de elev strălucit. Nu se fălea cu rezultatele, nu căuta atenția profesorilor, ci prefera să tacă și să asculte. Totuși, în timpul orelor, când ridica mâna, întreaga clasă înțepenea. Întrebările lui erau atât de precise și avansate, încât puneau în dificultate inclusiv profesorii.
„Dacă îl vedeai în curtea şcolii sau în sala de clasă, nu spuneai că el este deşteptul şcolii” – Elena Bogdan, fosta dirigintă.
„Anumitor profesori de matematică le era frică să vină la ore pentru întrebările pe care le punea” – Silviu, prietenul lui Nicușor Dan.
Rudele și cunoscuții l-au susținut mereu, chiar dacă el nu părea să-și dorească altceva decât să învețe. Genul care își nota totul în carnețele și nu vorbea decât dacă avea ceva de spus. Încă de mic, își impresiona familia prin seriozitate și sclipiri de geniu.
„Era foarte silitor. Îi plăcea cartea la nebunie şi l-a atras aşa de tare că a ajuns unde a ajuns” – Toma, unchiul lui Nicușor Dan
Imaginea lui Nicușor Dan din adolescență e una pe care prietenii și rudele nu o vor uita niciodată. Cu sandale și șosete, cu părul creț și o atitudine de copil absent, Nicușor era imposibil de confundat. Nu era băiatul cool al clasei, dar era băiatul care învăța fără oprire.
„El avea tot timpul… purta sandale şi şosete. Ştiu că râdem şi acum, eu cu o prietenă de-a mea, bună. Părul l-o tuns, dar a trecut şi la pantofi” – Corina, verișoara lui.
În 1987, Nicușor Dan intră în lotul olimpic de matematică al României. Prima lui ieșire din țară este în Cuba, unde câștigă medalia de aur. Un an mai târziu, în Australia, reușește o performanță incredibilă: punctaj maxim. Era deja considerat unul dintre cei mai buni 100 de matematicieni din lume. De aici, drumul spre marile universități europene a fost deschis.
După ce urmează cursurile Universității din București, obține o bursă în Franța, unde face masterul și devine doctor în matematică la Sorbona, la doar 28 de ani. În 1998, se întoarce în România și devine cercetător la Academia Română. Nu rămâne însă în turnul de fildeș. Iese în stradă, protestează, câștigă procese, devine imaginea civismului anti-corupție.
În această perioadă o cunoaște pe Mirabela. Nu la o întâlnire elegantă sau o conferință intelectuală, ci într-un club. O seară banală avea să le schimbe viața pentru totdeauna.
„Într-o seară de sfârşit de sesiune, o prietenă a venit din Franţa, m-a invitat să mergem în club, şi în club m-a întâlnit sau l-am întâlnit pe Nicuşor Dan. Am invitat-o la dans. M-a fascinat, avea un păr creţ, foarte frumos, şi mi-a cerut numărul de telefon, după care, nu mai ştiu, au trecut câteva zile până am primit un telefon de pe un fix, pentru că nu avea mobil atunci, şi m-a invitat la un meci de hochei, ceea ce mi s-a părut foarte ciudat” – Mirabela Grădinaru, soția lui Nicușor Dan.
După ani de lupte în instanță, Nicușor Dan înțelege că fără politică, schimbarea nu e posibilă. Înființează Uniunea Salvați Bucureștiul, care devine apoi USR. În 2016 ajunge deputat. În 2020 își adjudecă un al doilea mandat. Iar în 2024, cu doar 20,99% din voturi, intră în turul 2 al alegerilor prezidențiale, alături de George Simion. Câștigă și devine președinte.
„Ce aţi făcut voi ca societate săptămânile acestea. A fost extraordinar. Aţi făcut campanie, aţi vorbit cu apropiaţii voştri, v-aţi confruntat uneori cu valuri de ură şi aţi avut curajul să mergeţi înainte. E victoria voastră” – Nicușor Dan.
În ciuda funcției, Nicușor Dan refuză să își schimbe viața. Locuiește tot în apartamentul cu chirie, unde dimineața miroase a cafea și ouă ochi. Se joacă cu copiii și își notează ideile în carnețele. Speră că va putea merge în continuare cu metroul la birou.
„Mirabela lucrează, copiii vin de la şcoală, sunt haine de spălat, sunt vase de spălat, e complicat, mai ales pentru Mirabela” – Nicușor Dan.
„Dacă ar fi să ajung la Cotroceni, ne-am dori să nu plecăm de aici” – Nicușor Dan.
A fost un drum lung și discret, dar cei care l-au avut aproape nu au fost surprinși. L-au încurajat din umbră, cu încredere totală în puterea lui de a transforma România.
„I-am zis că după ce salvează Bucureştiul să salveze şi România” – Corina, verișoara lui.
„Eu… nu speranţa, eu aproape că am certitudinea” – Ionel Mihali, profesor de Limba Română.
„Este acelaşi om pe care îl cunosc de ani de zile” – Silviu, prietenul lui Nicușor Dan.
„Sincer să fiu, m-a surprins gestul lui aproape aventuros. Să te duci din Ardeal în Bucureşti, la mitici. La ultima întâlnire a promoţiei ’88 i-am şi spus lui Nicuşor: faci tot ce poţi să ai o presă bună. Pentru că adversarii tăi îţi intuiesc valoarea. Îţi cunosc valoarea şi tocmai de aceea încearcă să te submineze. Asta e politica” – Ionel Mihali, profesor.
Povestea lui Nicușor Dan nu este doar despre o ascensiune politică spectaculoasă, ci despre caracter, modestie și determinare. De la păscutul oilor în Făgăraș, până la biroul de la Cotroceni, a demonstrat că nu ai nevoie de privilegii sau conexiuni ca să ajungi sus, ci de muncă, tărie de caracter și un crez puternic.
