Papa Francisc a murit luni, 21 aprilie, după o îndelungată suferință, la venerabila vârstă de 88 de ani. Marile întrebări care rămân în urma Suveranului Pontif sunt cine îi va urma în funcție, dar mai ales dacă va fi și el sanctificat, așa cum s-a întâmplat în cazul a 83 dintre cei aproape 300 de papi care s-au succedat din momentul înființării Bisericii.
„Prea conservator pentru «progresiști» și prea progresist pentru «conservatori», Papa Francisc a fost prin urmare foarte fidel numai Domnului Iisus Hristos”, e caracterizarea cea mai reușită, într-o singură frază, făcută Suveranului Pontif de fostul ministru de externe al României, totodată antropolog religios, autor, diplomat, teolog și politician român Teodor Baconschi.
Moartea Papei Francisc a produs multă tristețe într-o lume întreagă, dar în același timp a ridicat două întrebări mari cât o eternitate: Cine va fi viitorul papă și în ce măsură ar fi posibil ca Papa Francisc să fie canonizat?
Așa cum FANATIK a informat, printre numele cardinalilor care ar putea deveni numărul 1 în Biserica Catolică se numără Luis Antonio Tagle din Filipine, dar și cardinalul italian Pietro Parolin, secretarul de stat al Vaticanului, arată o analiză publicată Catholic Herald.
De asemenea, printre candidați se numără și cardinali din state aflate în curs de dezvoltare, precum Fridolin Ambongo, de 64 de ani, din Republica Democrată Congo. Acesta este președinte al Simpozionului Conferințelor Episcopale din Africa și Madagascar. Au fost vehiculate și numele cardinalului din Canada, Marc Ouellet sau Peter Erdő, din Ungaria.
Mai complicat s-ar anunța procesul de sanctificare al Suveranului Pontif, chiar dacă acest lucru nu ar reprezenta o premieră. Până acum, din 267 de papi care au condus Biserica Catolică, incluzându-l aici pe Papa FrancisC, 83 au au fost recunoscuți universal ca sfinți canonizați. Printre ei se află și primii 35 de papi, dintre care 31 au fost martiri, și 52 dintre primii 54.
În plus, alți 13 papi sunt în curs de a deveni sfinți canonizați: din decembrie 2018 , doi sunt recunoscuți ca slujitori ai lui Dumnezeu, unul este recunoscut ca fiind Venerabil, iar 10 au fost declarați Fericiți sau Beati, făcând un total de 95.
Cel mai recent a fost canonizat Papa Ioan Paul al II-lea. Cauza sa de canonizare a fost deschisă în mai 2005, după care a fost beatificat la 1 mai 2011 de Papa Benedict al XVI-lea. Ulterior, el a fost canonizat, împreună cu Papa Ioan al XXIII-lea chiar de actualul de Papa Francisc la 27 aprilie 2014.
Papa Ioan Paul al II-lea a trecut în rândul sfinților la mai puțin de 10 ani de la moartea sa, iar în cazul său s-a renunțat la perioada de așteptare standard de 5 ani pentru deschiderea cauzei, așa cum se întâmplase anterior și în cazul Maicii Tereza.
Procesul la capătul căruia un om poate fi declarat sfânt este extrem de complicat și e foarte strict. Preotul Adrian Blăjuță, de la Episcopia Romano-Catolică a Iași, a numit mai multe etape: începutul procesului diecezan, acceptarea validităţii Cauzei din partea Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, depunerea examinării Positio super vita et virtutibus la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, lectura Decretum super virtutibus, apoi beatificarea (declararea Venerabilului ca „Fericit”). În fine, ultima etapă este canonizarea (declararea Fericitului ca „Sfânt”).
„Procesul este început de persoanele care au trăit în preajmă şi, ca atare, l-au cunoscut: parohia, comunitatea în care a locuit etc. Aceştia poartă numele de „Actori”. Ei desemnează o persoană adecvată care să facă cererea înaintea episcopului diecezan pentru a deschide ancheta diecezană pentru o posibilă canonizare. Cel care ”prezintă cererea este numit „Postulator, care devine persoana de referinţă pentru această cauză. Ancheta nu poate începe mai devreme de 5 ani de la moarte (pentru a evita entuziasmul de moment)”, este prima etapă, descrisă de preotul Blăjuță, pornind de Micul dicţionar creştin catolic, apărut la Iaşi, Editura Sapientia, în 2001.
„Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor aprobă cererea episcopului şi răspunde cu un „Nulla osta” (nimic de obiectat), autorizând astfel procedura de urmat în procesul de canonizare; din acest moment viitorul sfânt este numit „Slujitor al lui Dumnezeu”. Toate persoanele oficiale (delegatul episcopal, promotorul de justiţie, notarul, expertul medical sau tehnic – acesta, în eventualitatea unei minuni) care iau parte la cauză trebuie să facă un jurământ de îndeplinire cu fidelitate a însărcinării lor şi sunt obligaţi toţi să păstreze secretul procesului. Sunt numiţi, de asemenea, cel puţin 3 specialişti în istorie şi arhive, care vor forma Comisia istorică”, e o etapă.
Urmează „faza deicezană”, care începe munca de culegere a mărturiilor de la toate persoanele disponibile, consemnând în documente dacă este reală faima Slujitorului lui Dumnezeu, analizând toată viaţa şi scrierile sale.
„Totul se consemnează într-un document ce se numeşte Positio super virtutibus (poziţia asupra virtuţiilor). În acest dosar contează numai sfinţenia vieţii şi virtuţile practicate până la eroism.”
Apoi, e rândul așa-numitei „faze roman”. „Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor desemnează o persoană care se numeşte „Relator al Cauzei„, care verifică dacă materialele au fost culese în mod corect şi care va organiza materialul adunat. Positio super virtutibus este un dosar în care se specifică demonstraţia raţională a virtuţilor eroice, numit Informatio, folosind mărturiile şi documentele strânse în ancheta diecezană, numită Summarium”, informează preotul Blăjuță.
Și asta nu este tot. Ulterior se organizează o comisie de 9 teologi, numită „Congresul Teologilor”. Abia dacă aceştia dau o părere favorabilă, dosarul ajunge în comisia cardinalilor şi episcopilor a Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.
„Dacă şi această comisie este favorabilă, se declară în mod solemn eroicitatea virtuţilor Slujitorului lui Dumnezeu, citindu-se şi semnându-se un decret – Decretum super virtutibus – în faţa Sfântului Părinte; de acum înainte Slujitorul lui Dumnezeu este numit Venerabil. Dacă, prin intervenţia Venerabilului, s-a înfăptuit o minune în favoarea cuiva care i-o cere, este semnul că se află în Paradis şi că poate şi vrea să-i ajute pe cei de pe pământ. Minunea se analizează cu mare prudenţă, făcându-se o anchetă diecezană amănunţită, al cărei rezultat se trimite Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Această anchetă – o nouă Positio – asupra minunii trebuie făcută de o comisie de 5 medici; dacă aceştia declară că nu cunosc nici o explicaţie raţională şi ştiinţifică asupra evenimentului, aceasta poate fi considerată ca o posibilă minune. După aceasta, o comisie de 7 teologi examinează presupusa minune, urmând a avea verdictul definitiv în faţa comisiei episcopilor şi cardinalilor a Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor”, e altă etapă.
Apoi, dacă minunea este recunoscută, Venerabilul este declarat „Fericit” într-o Liturghie publică solemnă de beatificare.
„Se stabileşte cu această ocazie o dată în calendarul liturgic diecezan sau al congregaţiei religioase de care aparţinea, în care se va face memoria sa. În cazul celor care au murit pentru credinţă, se recunoaşte automat calitatea de martir pe care aceştia au dobândit-o în urma sacrificiului. Episcopul Anton Durcovici se încadrează în această categorie, iar pentru a fi declarat „Fericit” nu a fost nevoie de o minune. Dacă vine recunoscută şi a doua minune (sau prima în cazul martirilor), după acelaşi procedeu folosit la beatificare, fericitul este declarat „sfânt” într-o Liturghie publică solemnă de canonizare şi cultul său este extins în întreaga Biserică; se stabileşte, de asemenea, şi o dată în calendarul liturgic general în care se va face memoria acestui nou sfânt”, e ultima etapă.
Om al păcii, reformator al Bisericii Catolice și aprig susținător al toleranței și reconcilierii între confesiunile creștine, Papa Francisc a vizitat România în 2019. Urmând exemplul Papei Ioan Paul al II‑lea, el s‑a întâlnit cu ierarhii Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a sublinia credința într‑un singur Dumnezeu, dincolo de diferențele dogmatice, Suveranul Pontif a sărutat icoane ortodoxe și a îngenuncheat în fața lor. Când l‑a vizitat pe Patriarhul Daniel la Palatul Patriarhiei, nu a ezitat să sărute medalionul patriarhal – gest pe care îl făcuse și la aeroport, în fața arhiepiscopului ortodox de la Târgoviște.
După oprirea din București, Papa Francisc a mers la Șumuleu Ciuc, Iași și Blaj. Pe Câmpia Libertății din Blaj, loc cu rezonanță unică în istoria românilor, el a beatificat șapte episcopi greco‑catolici români – același spațiu în care, în 1918, Iuliu Hossu a rostit Proclamația de la Blaj, votată de Marea Adunare Națională.
Papa Francisc a plecat dintre noi luni, 21 aprilie, dimineața devreme, la ora 8:35 (ora României).
Conform anunțului oficial venit de la Vatican, Suveranul Pontif a murit din cauza unui accident vascular cerebral şi a unei insuficienţe cardiace ireversibile ulterioare. Papa Francisc avea 88 de ani și s-a luptat în ultima perioadă cu o pneumonie care l-a ținut mult timp în spital.
