Oltenia și, dincolo de ea, o țară întreagă îl plânge pe artistul Ion Drăgan, plecat dintre cei dragi chiar în ziua de Crăciun, la vârsta de 54 de ani. Înmormântarea a avut loc ieri, iar la ceremonia de rămas-bun s-au strâns sute de oameni veniți din toate colțurile țării, artiști, apropiați, elevi și simpli admiratori.
În mijlocul acestei mulțimi, Maria Loga a fost surprinsă vizibil copleșită, cu chipul strâns de durere, în clipe în care nu mai există cuvinte potrivite.
Prezența ei la căpătâiul lui Ion Drăgan a fost una discretă, dar puternică. A fost genul de moment în care se vede, fără să fie nevoie de declarații, ce înseamnă o pierdere pentru cei care au împărțit aceeași lume, aceeași scenă, aceleași drumuri.
Cei care l-au cunoscut pe Ion Drăgan vorbesc despre el ca despre un om plin de viață, optimist și mereu atent la cei din jur. Tocmai de aceea, vestea morții sale, venită brusc, în ziua de Crăciun, a lovit ca un șoc. Ieri, la înmormântare, s-au adunat sute de persoane, iar printre cei veniți să îl conducă pe ultimul drum s-au aflat artiști din Oltenia și din restul țării, uniți de același sentiment: o durere care nu se poate ascunde.
În această atmosferă apăsătoare, Maria Loga a fost văzută printre cei prezenți, într-o stare care a atras atenția tuturor. Nu prin gesturi mari, ci prin felul în care durerea i se citea pe chip. Sunt clipe în care un om încearcă să își țină echilibrul, să respire, să rămână în picioare, iar asta se vede. Pentru cei de față, imaginea a avut greutatea ei: durere sinceră, fără spectacol, în fața unei pierderi care a lăsat un gol.
Ion Drăgan era descris ca un om care nu își pierdea speranța, chiar și atunci când viața îi punea piedici. A încercat să le aducă zâmbetul pe buze celor din jur, să îi încurajeze, să îi ridice. Iar ieri, la despărțire, tocmai acest lucru s-a simțit în mulțime: oamenii nu plângeau doar un artist, ci un om care conta.
Ceremonia de rămas-bun a fost marcată de tradiții autentice. La căpătâiul lui Ion Drăgan s-au cântat cântece de jale, iar cei prezenți au jucat hora de pomană, într-un gest care a unit comunitatea în jurul unei despărțiri dureroase. Au venit artiști de la Ansamblul profesionist „Doina Gorjului” din Târgu Jiu, dar și elevii lui de la Școala Populară de Artă, pentru care Ion Drăgan nu a fost doar un profesor.
Pentru mulți dintre ei, a fost un sprijin real, un om care îi învăța, îi proteja și îi împingea înainte. Unii au spus, cu lacrimi în ochi, că l-au simțit mai mult ca pe un părinte decât ca pe un simplu dascăl. În astfel de momente, legătura dintre profesor și elev nu mai rămâne o etichetă. Se vede în felul în care tinerii stau aproape, în tăcere, în felul în care privesc, în felul în care își caută puterea unii în alții.
Ion Drăgan și-a petrecut chiar și ultimele ore din viață alături de elevii săi. A mers la colindat cu ei, într-o perioadă care, pentru mulți, înseamnă familie și liniște. Pentru cei care l-au cunoscut, faptul că a fost lângă elevi până la final a devenit încă o dovadă a felului lui de a fi: dedicat, prezent, implicat.
În familie, Ion Drăgan le-ar fi promis că vor mânca împreună la masa de Crăciun. A apucat să trimită mesaje apropiaților, urându-le sărbători fericite. Apoi s-a culcat. În somn, a suferit un infarct miocardic și nu s-a mai trezit.
Pierderea lui, atât de bruscă, a lăsat în urmă întrebări, neputință și un doliu greu de dus. Ieri, la înmormântare, toate acestea s-au strâns într-o singură imagine: mulțimea venită să îl plângă, tradițiile păstrate la căpătâi și chipurile celor care nu își găsesc încă liniștea.
