>
Laura Lavric este o cântăreaţă de muzică populară de la noi din ţară, născută pe 20 septembrie 1946 la Costişa, în Frăţăuţii Noi din judeţul Suceava.
Încă din copilărie aceasta era pasionată de muzică, atunci când asculta fanfara din sat şi asculta muzica Mariei Tănase la patefon. A terminat şcoala în satul natal, apoi s-a angajat la cooperativa de croitorie din Rădăuţi. Aşa a ajuns să câştige primul premiu important din carieră, la Festivalul Național al Cooperativelor Meșteșugăresti la Targu-Mures.
A continuat apoi cu concursuri din industria muzicală, la Festivalul Național Televizat de folclor Dialog la distanță şi la Electrocord, în 1969, atunci când aceştia i-au realizat primul disc. A continuat colaborarea cu ei până în 1995, când a început să lucreze cu firme mari.
Are 75 de ani şi este divorţată. A avut un mariaj ce nu s-a bazat pe dragostea, după cum povestea chiar ea, cu un soţ care o jignea adesea, dar când acesta a început să fie violent, a pus piciorul în prag şi s-a separat. A rezultat din acest mariaj un băiat, pe nume Victor.„Cei de la Ansamblu mi-au spus: «Dacă te căsătorești, îți dăm apartament, dacă nu, îți dăm garsonieră.» Iar eu, când am auzit… La mine nu a fost o căsătorie din dragoste. Pentru mine a fost pentru că trebuia să mă mărit. Fostul meu bărbat era de-o comoditate bolnăvicioasă. Vreau să spun că așa ceva nu se poate”, povestea Laura Lavric.
Nume complet: Lavric Laura
Locul nașterii: Suceava
Partener: divorţată
Înălțime: 1,55 m
A trecut printr-o adevărată dramă, atunci când tatăl său a murit, iar ea nu a aflat despre asta decât două luni mai târziu, atunci când fiul său a decis să-i spună. Vestea a fost un adevărat şoc, artista a leşinat la auzul veştilor, după cum a mărturisit chiar ea:
„Eram în Canada și am visat că aveam geanta goală, eram îngrijorată rău, plânsă toată. Eram convinsă că o să se întâmple o nenorocire. Îl sun pe Victor (fiul meu). El tocmai se întorcea de la înmormântare. Nu a vrut să-mi spună.
Aveam contract pentru turneul din Canada, nu puteam să plec, oricum. Și dacă mă întorceam, el fusese înmormântat deja. Toți au hotărât să îmi ascundă asta. Turneul dura două luni. Fiul meu știa că țin mult la tata! L-am sunat atunci și tot eu eram supărată pe el, l-am repezit la telefon.”