E știut faptul că limba română este una dintre cele mai bogate stilistic, ca semantică sau ca vocabular. Dacă ne uităm atent avem numeroase expresii pe care, deși le folosim destul de des, cel puțin la prima vedere nu au nicio noimă, nu am ști să le explicăm dacă ni s-ar cere acest lucru și cu atât mai puțin nu am ști cum au fost inventate…care le e povestea. De exemplu, “Colac peste pupăză, “a freca menta” sau…”a avea boala lu’ Calache”. Ce e cu această ultimă expresie ne propunem și noi.
Ei bine, fără foc nu iese fum și e clar că orice expresie apărută la un moment dat în popor și care s-a menținut și încă există și azi în limbă, are o istorie…o legendă. Boala lu’ Calache are și ea legenda ei și dacă stăm să o analizăm un pic chiar are sens.
Se spune că unde prin secolul al 17-lea a existat un hangiu, Mihalache, foarte priceput în ale afacerilor. I-a mers atât de bine încât a ajuns mai bogat decât boierii vremii și chiar dacă nu era de viță nobilă, ajunsese să locuiască alături de cei doi fii, într-un conac și să aibă servitori. Calache era fiul lui favorit, în ciuda faptului că nu se arătase de prea mare ispravă nici măcar după ce a crescut. Petrecerile, băutura și mâncarea erau marile lui pasiuni.
Bogatul hangiu era însă hotărât să-l facă domnitor și a încercat în toate felurile să-i convingă pe boieri că e potrivit. În cele din urmă să ivit ocazia pentru acest lucru, iar Calache a ajuns pe scaunul domnesc. Pentru a și rămâne acolo mai era nevoie de acordul Înaltei Porți, care atunci când a auzit de îndeletnicirile sale, aceleași precum cele de acasă, petrecerile, băutura și mâncarea, și niciun fel de muncă prestată în folosul țării, a decis să-l trimită de unde a venit.
A fost momentul când a apărut boala lui Calache – de ea se spuneau că suferă toți cei cărora le plăcea să nu facă nimic util zile întregi, ci doar să piardă timpul și să se distreze. Așadar, primul context în care e folosită expresia boala lui Calache este acela în care unei persoane nu-i place munca, ci doar distracția. Expresia mai e folosită și atunci când vorbim despre cineva care are tendința de a neglija regulile și normele alegând să facă mai mult ce-i place, cu alte cuvinte au Boala lui Calache cei care se încăpățânează să facă lucruri neobișnuite, să fie ei „mai cu moț”.
