A trăit pe cont propriu încă de la vârsta de 15 ani, iar de la vârsta de 20 de ani a locuit mai mult în străinătate și a trebuit să facă multe sacrificii pentru fotbal. Cu toate acestea, Asia Express rămâne pentru Gabi Tamaș cea mai grea experiență din viața lui, dar și una dintre cele mai frumoase, mai cu seamă că l-a avut alături pe bunul său prieten, Dan Alexa.
Avantaje: În ultimii 25 de ani, ai avut parte de adrenalină din plin pe terenul de fotbal. Cum se compară presiunea de a supraviețui și de a ajunge la destinație în Asia Express cu presiunea unui meci decisiv sau a unui derby?
Gabi Tamaș: Sunt două tipuri total diferite de presiune. În fotbal, te concentrezi intens 90 de minute, apoi s-a terminat. Într-un cantonament, de exemplu, ai parte de cazare, trei mese pe zi, iar greul vine mai ales din efortul fizic, care este considerabil. În Asia Express, lucrurile sunt altfel. E o combinație între efort fizic și anduranță psihică: rezistență la stres, la presiune, la foarte multe „nu’-uri și la situații care uneori ți se par penibile, cum ar fi mersul din poartă în poartă pentru a căuta cazare. Condiția fizică și experiența noastră de pe teren ne-au ajutat, e adevărat, dar vorbim de două povești complet diferite.
S-a cântat de 67 de ori imnul național pentru tine, cât timp ai jucat la Națională. În acest context, a mai avut Gabi Tamaș emoții în Asia Express?
Cine spune că nu are emoții, minte. La orice competiție apar emoții, pentru că suntem oameni, nu roboți. Și, sincer, ar fi chiar trist să mergi undeva și să nu ai nicio emoție. În viață, căutăm de multe ori situații care să ne facă să simțim ceva intens. Așa e și în Asia Express: aici am trăit emoții și stări pe care nu le-am mai simțit niciodată până acum și pe care, sunt convins, nu aș mai fi avut cum să le trăiesc în alt context. Iar un cadru ca acesta nu ai cum să ți-l creezi singur.
Din fața televizorului păreți cei mai degajați concurenți. Tratați cu umor situațiile delicate, vă completați foarte bine, nu vă certați, reușiți să vă descurcați de minune la probe… Cum ai simțit tu aventura de pe Drumul Eroilor?
Eu și Dan am luat competiția asta ca pe o oportunitate de a ne distra. Sincer, nu am urmărit un sezon cap-coadă, știam doar în mare despre ce e vorba, dar nu mă așteptam să fie atât de greu. Singura mea teamă a fost să nu mă fac de râs. În același timp, Asia Express a fost și un fel de reset pentru noi. Faptul că nu mai stai cu telefonul în mână, că te desprinzi de tot ce înseamnă rutină și viața de zi cu zi, e ceva ce, oricât ai încerca singur, e foarte greu de făcut. Gândește-te: îți spui că vrei să stai jumătate de zi fără telefon, dar imediat apare tentația – să verifici cine a sunat, dacă ai primit vreun mesaj, ce s-a mai întâmplat. Aici, însă, ești obligat să intri în contextul ăsta. La început e greu, dar după aceea devine o experiență care îți curăță psihicul. Un reset adevărat!
Care a fost cel mai intens moment din Asia Express și mă refer la emoții. Pentru că, altfel, sunt curioasă și care a fost cel în care te-ai simțit cel mai rușinat?
Am spus asta de foarte multe ori în emisiune și o repet și acu: cel mai greu moment pentru noi a fost să ne căutăm cazare. N-am cerut niciodată nimic de la nimeni în viața mea, așa că atunci când venea seara și știam că trebuie să batem pe la porțile oamenilor, simțeam pur și simplu că ne cade cerul în cap. Îmi amintesc prima noapte în care a trebuit să facem asta – am folosit banii de la Irina ca să cumpărăm niște bere, doar ca să ne facem curaj. Și totuși, am descoperit că oamenii din Filipine sunt extrem de calzi și de buni. Asta nu a făcut neapărat lucrurile mai ușoare, dar ne-a ajutat să ne adaptăm și să ne obișnuim cu ipostaza asta nouă: doi oameni, pe stradă, noaptea târziu, care au nevoie de un loc unde să doarmă.
Ușor, ușor, scapi de rușine și începi să accepți situația. Înțelegi că face parte din regulile jocului și că singura soluție este să îți asumi pe deplin contextul.
Ai avut un moment de revelație în timpul Asia Express? Te-a impactat pe termen lung o anumită experiență trăită acolo?
Nu știu dacă pot să spun că m-am schimbat. Mi se pare mult să fac o astfel de afirmație. Sunt experiențe care te îmbogățesc, care îți schimbă perspectiva asupra vieții, dar eu, ca om, sunt același de când mă știu. E adevărat că mass-media mi-a pus eticheta de „bad boy’, o imagine pe care lumea a preluat-o și a consumat-o ca atare. Probabil că surpriza acum, pentru cei care se uită la emisiune, este că au ocazia să mă vadă așa cum sunt eu cu adevărat, nu așa cum m-au descris alții.
Unii dintre foștii concurenți spun că Asia Express i-a maturizat foarte mult, s-au întors schimbați acasă. Pentru tine care a fost cea mai importantă lecție învățată în această aventură?
Am trăit momente de viață pe care nu le-am întâlnit niciodată până acum. Asia Express m-a pus față în față cu realități noi, cu lumi diferite și m-a făcut să descopăr lucruri atât despre mine, cât și despre cei din jur. Cred că cea mai importantă lecție a fost legată de adaptabilitate. Atunci când trăiești într-o zonă de confort, e ușor să devii rigid și mai puțin dispus la schimbare. Dar într-un context extrem, cum e cel din Asia Express, ești obligat să te adaptezi permanent. Și asta scoate la suprafață resurse pe care nu știai că le ai, dar și perspective noi asupra vieții.
Ți s-a schimbat modul de a aprecia lucrurile?
Eu apreciam și înainte tot ce aveam: viața, familia, cariera, toate aceste lucruri. Doar pentru că nu am fost genul care să iasă în presă și să vorbească despre ele, nu înseamnă că nu existau în viața mea. Prietenii și familia au știut mereu asta, iar pentru mine a fost suficient. Nu am simțit niciodată nevoia să demonstrez altora cum sunt eu. Familia și prietenii apropiați au fost cei cu adevărat importanți pentru mine, iar validarea lor a contat întotdeauna mai mult decât orice percepție publică.
Publicul a putut vedea dinamica dintre tine și Dan Alexa. Erați prieteni apropiați înainte să plecați împreună în aventura Asia Express. Cum s-a schimbat relația dintre voi după competiție? Andreea Bălan și Andreea Antonescu, spre exemplu, au decis să nu mai fie prietene, ci doar cunoștințe, după Asia Express.
Relația mea cu Dani era oricum una apropiată, acesta a fost și motivul pentru care am plecat împreună în această aventură. Știu că poate sună clișeistic, pentru că mulți concurenți spun la întoarcere că au rămas „legați pe viață’, dar în cazul nostru chiar este adevărat. Tot ce trăiești acolo, toate sentimentele și emoțiile împărtășite cu omul alături de care faci echipă, creează o legătură pe care nu ai cum să o rupi niciodată. Amintirile și momentele prin care am trecut împreună au adâncit relația noastră și au devenit o confirmare că prietenia noastră este autentică, sinceră și foarte puternică.
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2025/10/gabi-tamas-dan-alexa-asia-express-4.jpg)
VEZI FOTO
Cât de departe ați ajuns în competiție?
Nu pot spune acum, pentru că emisiunea nu s-a terminat. După difuzare putem vorbi altfel.
Cum te-ai adaptat la lipsa de confort?
Unii concurenți cred că nu și-au părăsit niciodată apartamentele. Eu am plecat de acasă la 15 ani, iar de la 20, de când o cunosc pe soția mea, am trăit mai mult în afara țării. Singura diferență acum a fost că nu am putut să-mi contactez familia deloc. În rest, eram obișnuit – și azi lucrez în București, în timp ce soția și copilul meu locuiesc la Brașov.
De ce nu ai mers cu soția ta în competiție? A existat vreo secundă varianta asta? Sau tu și Dan Alexa ați fost invitați, din start, la pachet?
Pentru că sigur ne-am fi certat. Nu cred că e bine să intri într-o competiție ca asta alături de familie. Este o provocare care testează orice relație.
Ai ieșit la bere cu vreunul dintre concurenții acestui sezon? Sau n-ai reușit să te împrietenești cu nimeni în mod deosebit?
Noi am fost o gașcă extrem de mișto încă din momentul în care am plecat din aeroport. A fost clar că se creează o conexiune puternică între noi și cred că asta a făcut ca acest sezon să fie atât de special. Da, am rămas în legătură cu majoritatea. Când avem timp, ne și vedem, iar atunci când nu reușim, povestim pe grupurile de WhatsApp. Chiar simt că am câștigat niște prieteni adevărați după toată această experiență, iar asta mi se pare unul dintre cele mai importante lucruri pe care ți le oferă emisiunea.
Cum privești acum emisiunea, de acasă? Ce sfaturi i-ai da cuiva care ar urma să participe la o astfel de competiție plină de adrenalină? Tu ai mai merge, dacă ai putea da timpul înapoi?
În momentul în care ești acasă și urmărești episoadele, retrăiești practic o mulțime de lucruri care s-au întâmplat acolo. Și da, ți se face dor, pentru că dincolo de competiție, eu și Dan am stabilit de la început că vrem să transformăm toată experiența asta într-o amintire frumoasă, ceva de care să ne aducem aminte cu plăcere. Când ai amintiri plăcute, e firesc să ți se facă dor. Iar sfatul meu pentru următorii concurenți este să se bucure cât mai mult de această experiență și să încerce să o trăiască exact așa cum am făcut-o și noi: cu distracție, cu deschidere și cu dorința de a aduna amintiri pentru o viață întreagă.
Vorbind despre adrenalină, ai revenit în fotbal anul aceasta, după doi ani de pauză. Îți lipseau emoțiile de pe teren sau de ce de ai luat această decizie la aproape 42 de ani? Ți-era dor de fotbal?
Da, foarte dor! Fotbalul rămâne marea mea pasiune.
Ai avut un statut de superstar în fotbal, cu o viață publică intensă. Cum ai protejat intimitatea familiei tale și în ce fel a influențat această expunere mediatică relația cu soția, cu fetița, cu prietenii?
Niciodată nu m-am considerat un superstar. M-am văzut doar ca un fotbalist care a muncit și a demonstrat că merită să joace acolo unde a ajuns. Știu că familia mea a avut de suferit din cauza escapadelor mele, dar am încercat mereu să îi protejez de presiunea media.
Menționai în interviuri mai vechi că viața de fotbalist este plină de sacrificii. Ce sacrificii majore ai făcut în viața personală pentru a atinge succesul și cum ai reconciliat aceste decizii cu familia ta?
Să plec de acasă la 15 ani. A fost cel mai mare sacrificiu din viața mea.
Ce rol joacă familia în luarea deciziilor importante, atât în carieră, cât și în viața de zi cu zi? Fiica și soția ta cum au primit decizia de a participa la Asia Express?
Deciziile le luăm mereu împreună. Iar când am spus că vreau să particip, s-au bucurat enorm.
Care a fost cel mai mare test pentru prietenia dintre tine și Dan Alexa în timpul competiției și ce ați învățat unul despre celălalt în acele momente dificile?
Noi am rezistat în primul rând prin prisma relației dintre noi. Cred că asta a contat cel mai mult și cred că este și unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le aibă în vedere oricine vrea să încerce experiența asta: relația cu partenerul lui.
Mașinile vin și pleacă, amuletele se câștigă și se pierd, cazarea o găsești mai greu sau mai ușor. Dar atâta timp cât ești pe aceeași lungime de undă cu omul alături de care participi, asta e cheia. Relația pe care o ai cu el îți influențează starea de spirit, îți dă putere să mergi mai departe și, practic, te ține în competiție. Asta e adevăratul „secret’ din Asia Express.
Ce te-a ajutat cel mai mult să reziști?
Încrederea.
A existat un moment când ai simțit că ai atins limita?
Nu. Niciodată. M-am uitat doar înainte și nu am dat timpul înapoi nici măcar o secundă. Am știut mereu ce am de făcut.
Ai jucat în multe țări, fotbalul te-a obligat să te adaptezi multor culturi, complet diferite între ele. Ce ai învățat despre tine ca jucător și ca om din aceste experiențe? Care a fost cea mai mare lecție de viață primită în afara terenului de fotbal, în străinătate?
Oriunde am mers să joc, trebuia să arăt că sunt de două ori mai bun decât cel de pe postul meu. De aceea am muncit zilnic mai mult ca alții. Îmi era frică de eșec, și asta m-a motivat.
Privind în urmă, ce ai schimba în felul în care ai abordat provocările din Asia Express, alături de Dan Alexa? Ai vreun regret?
Niciunul! Eu nu am regrete pentru nimic din ceea ce am făcut în viață. Toate deciziile au fost asumate. Iar Asia Express este una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea. Va rămâne o amintire extrem de plăcută pentru totdeauna.
