>
Gradele de comparaţie ale adjectivului este o lecţie care se învaţă în şcoala generală. Mai exact, atunci când elevii sunt în clasa a V-a.
În cazul în care ai uitat, venim în sprijinul tău cu acest text în care vei vedea care sunt, de fapt, gradele de comparaţie ale adjectivelor şi cum sunt ele folosite pentru a vorbi şi scrie corect în limba română.
În primul rând, trebuie să reţineţi că adjectivele au la bază trei grade de comparaţie, cel pozitiv, comparativ şi cel superativ. Nu toate adjectivele au grade de comparaţie, însă, şi vom afla mai multe despre asta în rândurile care urmează.
Gradul pozitiv este cel care arată însuşirea unui obiect fără ca acesta să fie comparat cu un alt obiect sau chiar cu însuşirea sa. De exemplu: mare, mic, rece, cald, copacul mic, cafeaua fierbinte, tricoul verde.
Totodată, unele adjective la gradul pozitiv pot fi însoţite şi de articole precum cel, cea, cei, cele. Adică: copacul cel mare, tricoul cel verde, cafeaua cea fierbinte.
Acesta are rolul de a exprima însuşirea unui obiect, în comparaţie cu însuşirea unui alt obiect. De exemplu: Maşina verde este mai rapidă decât maşina galbenă.
Există şi situaţia în care însuşirea unui obiect este comparată cu aceeaşi însuşire, însă diferă situaţia. De exemplu: Maşina merge mai bine pe asfalt decât pe teren. Comparaţia se poate realiza atât în aceeaşi propoziţie, cât şi în propoziţii diferite.
În cadrul acestui grad de comparaţie sunt trei tipuri, în funcţie de însuşirea obiectelor:
Gradul superlativ al adjectivelor din gramatica limbii române are rolul de a arăta însuşirea unui obiect la gradul cel mai scăzut sau cel mai înalt şi există sub două versiuni, superlativ relativ şi superlativ absolut.
Gradul de comparaţie superlativ relativ poate fi de superioritate (Cea mai bună maşină dintre toate) sau de inferioritate (Dintre toate maşinile aceasta este cea mai puţin bună).
Gradul superlativ absolut arată însuşirea unui obiect: foarte frumos, foarte departe, foarte mare.
Adjectivele care nu au grad de comparaţie sunt cele care exprimă însuşiri ce nu pot fi comparate, precum: complet, întreg, etern, viu, mort, rotund, unic, strămoșesc, perfect.