”Tufă de Veneția” este una dintre expresiile pe care mulți români o folosesc constant sau au folosit-o măcar o dată în viața lor. Spunem despre cineva că e ”tufă de Veneția” atunci când acesta nu știe un răspuns corect sau greșește ceva simplu, de obicei legat de cultura generală, pentru a-i transmite, în mod ”frumos” că nu se pricepe deloc, că nu are cunoștințe suficiente.
Sau, dacă vreți o variantă mai dură, ”tufă de Veneția” este echivalentul lui prost, neștiutor sau ignorant! Dar, totuși, dacă ne-am lămurit cu înțelesul expresiei, haideți să vedem de unde a luat naștere această vorbă. Chiar dacă pare greu de crezut, chiar are legătură cu Veneția… și cu vegetația din Veneția.
Cum Veneția este un oraș ”plutitor”, construit pe apă, este greu de găsit o tufă pe teritoriul său. De la mama natură, tufele cresc doar pe pământ, așadar numai pe uscat, de regulă în păduri, deci este imposibil ca ea să fie găsită în Veneția.
Astfel, cum tufele în Veneția lipsesc, așa se traduce și lipsa de cunoaștere sau de inteligență a persoanei pe care o ”răsfățăm” cu această expresie.
Chiar dacă aceasta este explicația principală și logică, există însă și o altă explicație, ceva mai istorică, pentru apariția expresiei ”Tufă de Veneția”. La 1797, Veneția a fost cedată Austriei, astfel că ”Municipalitatea Veneția” a încetat să mai existe. Rasă, ca denumire, de pe fața pământului, s-ar fi propagat ideea de ”nimic” atunci când spuneai ”Veneția”.
Totuși, chiar dacă acest lucru pare posibil, iubitorii de istorie nu reușesc să facă legătura și cu ideea de ”tufă”, astfel că, așa cum spuneam la început, expresia ”Tufă de Veneția” pare să se tragă mai degrabă din faptul că tufele nu pot crește pe un oraș plutitor, nu pentru că Veneția, la un anumit moment, n-a mai existat în acte.
