România începe anul în doliu. Virgil Bălașa, fost jucător și antrenor de rugby, a murit duminică, 4 ianuarie 2026, la vârsta de 72 de ani. De mai multă vreme, se confrunta cu probleme de sănătate, iar vestea dispariției sale a fost anunțată de Federația Română de Rugby, pe pagina oficială. Pentru lumea sportului, pierderea lui reprezintă sfârșitul unei epoci în care rugby-ul era modelat de oameni care respirau pentru acest sport.
Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu îl pot găsi la capela Bisericii Sfinții Martiri Brâncoveni din Chitila, unde este depus. În data de 6 ianuarie, antrenorul va fi condus pe ultimul drum la Cimitirul Parohial „Chitila 1”, acolo unde familia și cei care l-au cunoscut se vor despărți de el pentru totdeauna.
Virgil Bălașa și-a legat întreaga carieră de clubul CS Rapid, unde a fost pe rând jucător și antrenor. A modelat generații de tineri, transformând un sport considerat adesea dur într-o lecție de disciplină, respect și forță interioară. A obținut rezultate excelente în competițiile internaționale de juniori, alături de echipe precum CSȘ Locomotiva București, CN Aurel Vlaicu, RC Zimbrii și CSȘ Triumf.
Numele său este legat de formarea unor jucători care aveau să reprezinte cu mândrie România: Sorin Socol, Alexandru Manta, Gabriel Brezoianu. Pentru toți aceștia, Virgil Bălașa nu a fost doar un antrenor, ci un formator de caractere, un om care le-a insuflat dragostea pentru rugby.
Federația Română de Rugby a transmis un mesaj dureros în memoria lui: anul începe cu o veste tristă, iar pierderea lui Virgil Bălașa înseamnă o rană deschisă pentru întregul sport românesc. Generațiile de juniori pe care le-a crescut sunt dovada unei munci făcute cu sufletul, de-a lungul multor decenii.
Roxana, fiica antrenorului, a anunțat dispariția tatălui ei printr-un mesaj emoționant. A spus că Virgil Bălașa a fost un tată minunat, atât pentru ea, cât și pentru copiii pe care i-a format în teren.
„Astăzi, 04 ianuarie 2026, s-a stins tata (Virgil Bălașa)… după o lungă suferință pe care a dus-o discret, așa cum a trăit toată viața. A fost un tată minunat, nu doar pentru copiii lui, ci și pentru cei pe care i-a format ca profesor și antrenor de rugby. Pentru cei care vor să își ia rămas bun de la tata, trupul neînsuflețit este depus la capela bisericii Sfinții Martiri Brâncoveni din Chitila. Slujba de pomenire va avea loc în data de 6 ianuarie 2026, orele 12:00, la aceeași biserică, iar înhumarea în aceeași zi la Cimitirul Parohial „Chitila I”. Mi-e dor de tine, tată.”
Vestea nu i-a lăsat indiferenți pe cei care l-au iubit și respectat pe Virgil Bălașa, dovadă stă mesajul cu care a revenit, în aceeași zi, Roxana: ”Am primit atatea mesaje de la fosti elevi/jucatori de-ai lui tata sau parinti ai acestora care il descriu ca pe un om minunat, formator de caractere si de campioni, nu doar in rugby ci si in viata!
Sunt mandra ca mi-ai fost parinte, tata!
Ai fost si vei fi mereu iubit de toti copiii tai (cei de acasa si cei de la scoala sau de pe teren).
Mi-e dor de tine, tata! Atat de dor incat doare! Tare! Mi-e sufletul sfasiat de dor!
TE IUBESC, TATA!”
Sunt mesaje care ne răscolesc, pentru că vorbesc despre un om discret, puternic și dedicat – așa cum l-au cunoscut toți cei care au lucrat cu el. Moartea lui Virgil Bălașa umbrește începutul de an pentru sportul românesc. Rugby-ul pierde un mentor. România pierde un om care și-a dedicat viața formării tinerilor. Familia pierde un tată și un sprijin neclintit. În locul cuvintelor rămân faptele lui, generațiile crescute de el și respectul unei lumi întregi pentru tot ce a lăsat în urmă.
