În cadrul regulilor gramaticii tradiționale, complementul direct reprezintă componenta propoziției ce redă esența sau obiectul asupra căruia acționează în mod direct o acțiune, de obicei provenind de la un verb, sau obiectul rezultat în urma desfășurării unei acțiuni.
Această definiție este detaliată în gramaticile multiple ale limbilor, prin modul în care se exprimă complementul direct, fie morfologic, pozițional sau structural.
Complementul direct reprezintă unul dintre termenii esențiali în gramatica unei limbi și este legat de structura sintactică a propozițiilor. În limba română, complementul direct este unul dintre complementele verbale și îndeplinește funcția de a completa sensul unui verb.
Un complement direct răspunde la întrebarea „ce?” sau „pe cine?” în legătură cu acțiunea exprimată de verb. De obicei, este un substantiv sau un pronume. Iată câteva exemple:
Am citit o carte. (Ce am citit? – o carte)
El a vizitat un muzeu. (Ce a vizitat? – un muzeu)
Mama a pregătit prânzul. (Ce a pregătit? – prânzul)
Existența unui complement direct în contextul unui verb depinde intrinsec de semnificația acestuia. În acest sens, se disting verbele tranzitive, care au capacitatea de a primi un complement direct, de cele intranzitive, care nu permit prezența unui astfel de complement.
În ceea ce privește verbele tranzitive, necesitatea unui complement direct poate varia în funcție de sensul lor.
Uneori, acesta este obligatoriu pentru a forma o propoziție corectă (de exemplu, „În acel moment ea spuse o minciună), alteori este opțional sau subînțeles (precum în exemplul „Am terminat de cântat), iar uneori este facultativ, neexistând necesitatea de a fi subînțeles.
Modalitatea de identificare a complementului direct variază în funcție de limba considerată. Există limbi în care acesta este marcat morfologic, gradul acestei marcări variind de la mai mult la mai puțin, în timp ce în altele absența unei astfel de mărci este caracteristică.
Complementul direct este conectat fără o pauză prin virgulă la cuvântul pe care îl determină.
Am ascultat melodia.
Melodia am ascultat-o cu tine.
Complementul direct este adesea folosit în construcția propozițiilor pentru a oferi informații despre obiectul direct al unei acțiuni. Este esențial în construirea sensului corect al unei propoziții și în transmiterea informației coerente.
