Tudor Chirilă, omagiu după moartea lui Mircea Lucescu. Ce spune despre ultima parte a carierei lui: „I s-a reproșat că nu s-a retras la timp. E un drept pe care l-a câștigat. De a nu fi pensionar”

Mircea Lucescu s-a stins din viață pe 7 aprilie 2026, la vârsta de 80 de ani, la Spitalul Universitar din București. În ciuda eforturilor disperate ale medicilor, „Il Luce’ a pierdut lupta cu viața. În ultimele clipe, soția și fiul i-au fost alături, într-un gest de devotament și iubire care definește legătura profundă dintre ei.

Tudor Chirilă a transmis un mesaj profund și emoționant după moartea lui Mircea Lucescu. Tatăl artistului, Ioan Chirilă, i-a și dedicat o carte marelui antrenor, unde a surprins iubirea sa nemărginită pentru fotnal.

„Fotbalul nu este (doar) un joc, este o scenă. Pe scena asta se joacă meciul fără sfârșit, fenomenul contagios din tată în fiu, fularul, șapca, fanatismul, speranța. Jocul e simplu și are nevoie de un teren, patru pietre și o minge. În formele lui cele mai primitive a fost sportul unui întreg oraș, când mulțimile din Anglia urmăreau frenetic o minge de la un capăt la altul al orașului. Așa că, de la început, fotbalul a fost o luptă mereu rotundă. Un circuit. O buclă. Ceva care se poate întoarce într-o fracțiune de secundă împotriva ta.

Lucescu a murit practic în vestiar, o moarte fericită și, de fapt, învingătoare. Nu toată lumea are privilegiul ăsta, un drept pe care și l-a câștigat. Dreptul de a nu fi pensionar.

Scriu textul ăsta gândindu-mă mai ales la tata, care i-a dedicat o carte, „Lucescu și drogul său fotbalul”. Tot de la tata am auzit prima dată povestea asta că le făcea temele fraților săi ca să poată folosi singura lor pereche de teniși. Tata l-a admirat necondiționat. L-a apărat în momentul greu cu Irlanda de Nord când nu ne-am dus în Mexic. Și a făcut-o pentru puterea lui Lucescu de a-și depăși condiția. Pentru facultatea făcută pe bune. Pentru pasiunea aia împinsă la paroxism pentru fotbal. Pentru că învăța mereu’, și-a început artistul mesajul.