Când vă gândiţi la băuturile tradiţionale româneşti, automat, în minte vă apare ţuica. Există şi altele pe lângă aceasta şi veţi afla mai multe detalii din rândurile care urmează.
Numele celei mai cunoscute băuturi tradiţionale româneşti, ţuica, provine 100% din limba noastră. Este o băutură distilată, pe bază de prune, iar România este unul dintre cei mai mari producători mondiali de ţuică. Pentru prima dată în secolul al XVI-lea această băutură a fost şi atestată documentar.
Vinul este şi el o băutură tradiţională, care se face şi la noi în ţară din vremuri străvechi. În perioada prohibiţiei, aceasta se consuma totuşi, pe ascuns, deşi Burebista interzisese total consumul. Geto-dacii au fost băutorii de bază ai acestei băuturi. I se mai spune şi zaibăr, în Oltenia.
Mustul este un vin tânăr, adică acea licoare care se consumă înainte ca strugurii să fie transformaţi în vin. Se consumă la noi în ţară din vremuri îndepărtate, iar denumirea sa provine de la latini.
Pălinca este iarăşi o băutură specific românească. Este foarte tare, având un conţinut ridicat de alcool, ce poate ajunge uneori şi până la 55%. Se produce cu precădere în Ardeal, acolo unde este dublu distilată. Românii noştri o beau în special când mănâncă slană şi i se mai zice şi „horincă” în anumite zone ale ţării.
Vişinata este o băutură foarte uşor de preparat, de aceea este şi foarte populară la noi în ţară. Ca să faceţi o vişinată aveţi nevoie în primul rând de vişine, zahăr şi alcool rafinat, ori vodcă de calitate.
Românii mai beau şi afinată, o „soră” a vişinatei, care se prepară la fel, doar că se înlocuiesc vişinele cu afine. Vinars este o specie a vişinatei, dar care nu este la fel de populară. Se aseamănp cu coniacul franţuzesc şi se obţine după ce marcur de prune este distilat în butoaie.
Berea, în mod surprinzător, este şi ea o băutură tradiţională românească. Poate că nu ştiaţi, dar se produce la noi în zonă încă de pe vremea tracilor, care o făceau din orz.
