Teo Trandafir, primele declarații despre mama ei! Motivul tăcerii vedetei dezvăluit

Teo Trandafir își deschide sufletul pentru prima dată în legătură cu mama ei! Într-un interviu emoționant, vedeta explică sincer de ce nu a vorbit niciodată despre femeia care i-a dat viață. De asemenea, ea împărtășește trăirile și personalitatea mamei sale, dar și momentele dificile prin care au trecut părinții ei, inclusiv separarea. Deși era deja majoră, Teo nu a simțit niciodată că ar exista conflicte în familie, totul desfășurându-se cu discreție și respect.

Deși Teo este cunoscută și iubită de o întreagă națiune, foarte puțin se știe despre mama ei. Elena Uta, pe numele de fată Ionescu, este profesor de limba franceză și română, logoped și, la aproape 70 de ani, rămâne o femeie deosebit de frumoasă, cu un suflet mare. Ea a pus întotdeauna familia pe primul loc, având o legătură specială cu fiica sa, una dintre cele mai iubite vedete de pe micul ecran.

Rep: Teo, nu ai vorbit nicioadata despre mama ta, care ar fi motivul pentru care ai ales sa pastrezi tacerea in privinta doamnei Elena?

Teo Trandafir: Mama este un subiect personal, asa cum ar fi putut fi si tata, dar el a ales sa fie mai vocal. Mama, dimpotriva, este genul acela delicat, care nu se expune. De cand o stiu eu pe mama, am vazut-o o singura data simtindu-se bine in public, la nunta mea, atunci si atat! Nu este ca si cand as avea o temere in a aborda subiectul despre mama, decat ca ei nu ii place acest lucru si incerc sa ii respect intimitatea.

Rep: Poti sa ne spui, totusi, cateva lucruri despre mama ta?

T.T.: Mama este profesor de limba romana si franceza, a predat o viata intreaga. O perioada insa, cand eu am fost eleva in Bucuresti, a renuntat, la catedra si a ales sa fie invatator, pentru a fi alaturi de mine. A luat o grupa in paralel cu clasa mea, mama preda la G si eu eram la H, iar invatatoarea mea era tot profesoara de limba romana si franceza, prietena cu ea. Culmea, femeia il avea si ea pe fiul sau, Dan, la mama in clasa, iti dai seama ca tot timpul comunicau! In clasele I-IV, eu si Dan nu am putut sa miscam un deget, pentru ca mamele noastre stiau tot. A fost infiorator, dar si placut in acelasi timp!

Rep: Acum, mama ta mai preda sau a ales sa se ocupe de altceva?

T.T.: Dincolo de a fi profesoara, mama a lucrat toata viata ei facand si voluntariat, in special pe partea cu copii cu probleme. Intelege foarte bine orice tip de comportament de copil din secunda in care il vede, pentru ca este expert in acest domeniu.  Acum, este specialist logoped, pentru ca s-a reinventat, iubindu-si meseria enorm.  Lucreaza cu copiii cu autism, ceea ce ii place la nebunie. Imi dezvaluie fiecare caz, imi vorbeste despre fiecare copil in parte, ce progrese au facut… Oameni fara sperante vin la ea, lasandu-si juniorii cate patru ceasuri acolo pentru ca stiu ca ii va ajuta cu adevarat. Este foarte greu sa ai un copil autist si sa fi blocat acasa, trebuie sa muncesti ca sa il intreti, asa ca il lasi cu cineva care sa il inteleaga si sa ii stie tipul de limbaj pe care sa il abordeaze in comunicare. E important! Cam asta face mama la Braila, ii are in grija pe acesti micuti, carora pare ca viata le-a jucat feste.

Rep: Mama ta este departe, la Braila, nu iti lipseste, mai ales ca intotdeauna a fost foarte apropiata si de fetita ta, Maya?

T.T. Mama ma ajuta cu Maya de fiecare data cand am nevoie. Eu am totusi 48 de ani si nu mai tip „mami” la fiecare colt de strada. Am invatat ca mama are un colt al ei, si eu pe al meu. Are nevoie de independenta, asa cum si eu am nevoie de independenta mea si ne vedem atunci cand avem maxima nevoie una de cealalata, sau ne e dor. Nu locuim in aceeasi casa, pentru ca nu ne este la indemana. Mama nu si-a gasit de lucru atat de simplu, in plus, are viata ei, tabieturile ei, este un om atat de sensibil, este si greu de mutat, cred, doar se apropie de 70 de ani…

Rep: Ii semeni sau sunteti total diferite? In general, se spune ca fetele au ceva mai mult din tata, la tine, cum se prezinta lucrurile?

T.T. : Ii seman in toate mamei. La dinti, seman cu tata, in rest, fizic suntem identice. Iar cu trecerea anilor, ca fire, seman cu ea din ce in ce mai mult. Este un om nesperat de puternic, nu as fi crezut niciodata ca ea va fi atat de tare. Nu stiu cum sa zic…a tras de viata ei si de a mea, asa ca a facut ce a dorit, cu delicatete, asa cum a putut ea si cum a inteles ca trebuie sa actioneze. Daca nu ar fi fost mama, nu stiu cum ma mai scoteam…

Rep…In privinta bolii si a vietii personale, la asta te referi?

T.T. : Da, mama m-a ocrotit intotdeauna. La Viena, nu se putea, cred, intra, in salon tot timpul, eram la terapie intensiva! Doar sa fi venit, sa fi stat pe culoare, pe acolo…Sincer, mi se parea o pierdere de efort si de bani, nu ma putea ajuta asa. Mama nu este o femeie bogata! Mama este profesor, repet, situatiile financiare ale parintilor mei difera, una este sa fi medic, alta sa fi cadru didactic. Mama se limiteaza la ce stie si ce poate sa faca. Ei daca ii spui sa faca un lucru il face, muta si muntii din loc pentru a realiza ce si-a propus. Tu poti sa dormi, ca a doua zi, lucrul acela este facut. Asa e ea, atunci, m-a ajutat mult cu Maya, si a fost ceva extraordinar!

Rep: Ai declarat intr-un interviu ca daca nu ai fi supravietuit pancreatitei la Viena, atunci ai fi vrut ca fata ta sa ramana cu mama ta?

T.T. : Eu daca as fi patit ceva, nu stiu daca Maya ar fi avut cu cine sa ramana!  Eu nu stiu daca mama ar fi supravietuit. Si acum, va spun detasat, a trait perioada aceea cu poza mea cat mai aproape cu putinta si se lovea prin casa de lucrurile de la mine, de gresia pe care i-am pus-o, de centrala termica sau de termopanele vietii…lucruri pe care atunci cand i le-am montat, nu m-am gandit vreodata ca vor avea o incarcatura emotionala pentru ea in momentele grele. Sunt lucruri pe care le faci pentru parintii tai, pentru ca sunt cei care ti-au dat viata, esti om si ii respecti si ii iubeste, ii ajuti cu ce poti. Ei bine, revenind la mama, pentru ea atunci, toate lucrurile acelea se transformasera in valori de la fiica ei. Era ceva de genul ” cum sa mai traiesc eu acum, cand stiu ca singurul meu copil nu mai e?”, „cum sa mai traiesc eu acum, printre lucrurile de la Teo?”! Sincer, eu nu cred ca mama s-ar fi scos, pentru ca toata viata ei am fost eu!!!

Rep: Poti sa ii faci o descriere mamei tale?

T.T. :Este un om extraordinar de dedicat, singurul ei defect este acela ca nu este genul pupacios. Toata viata a avut aceasta chestie, pe care acum o si regreta. Este extrem de afectuoasa, numai ca nu obiectiveaza. Mama s-a si mirat cand a vazut relatia dintre mine si Maya, nu este genul ei. Genul sau este, „hai sa facem”, „hai sa dregem”, „sa ascultam muzica, sa citim poezii”…Eu nu sunt asa! Eu cu fiica’mea ne pupam incontinuu si ne intelegem. Mama NU. Cu mama trebuie sa faci ce ti se spune, mai ales ca stie ce spune…

Rep:  Ai suferit vreodata din cauza felului de a fi al mamei tale atunci cand erai mica?

T.T.:  Niciodata, pentru ca nu stiam cum era altfel, nu e ca si cand cand cineva ma pupa si faceam diferenta , nu, nici tata nu ma pupa.

Rep: In adolescenta, ai vrut vreodata sa pleci de acasa, sa fi independenta, ca in alte cazuri celebre?

T.T.:  Niciodata, mi-a fost o frica de chestia asta…Poate doar odata, am vrut sa plec, in sensul ca m-am jucat cu mintea mea, aveam vreo sase ani si citeam din „Marile legende ale lumii” de Alexandru Mitru, despre Tristan si Isolda. Atunci, vrajita de povesti, voiam sa imi fac si eu un bagaj…Nu ma intreba ce voiam sa fac cu el…Cert este ca intr-o gentuta, mi-am pus cartea si o sticla cu apa. Bineinteles ca nu am iesit din casa, dar cand a venit mama si m-a vazut cu bagajul, m-a intrebat unde ma duc. “Nicaieri”, a venit raspunsul meu timid. In concluzie, nu am vrut sa plec niciodata de acasa! Am avut niste parinti minunati, care nu se intelegeau, cred, dar nicio familie pe care o stiu eu nu se intelege. Toti au facut niste compromisuri, ca si parintii mei, pentru copiii lor, sa se stea laolalta. Mai mult, pe vremea lui Ceausescu nici nu se punea problema sa te desparti, era nasol. Femeia divortata era vazuta prost, iar barbatii isi pierdeau drepturile de a fi aproape de copii, ii vedeau doar cand stabilea legea. Asa ca, ai mei s-au chinuit cum au putut si foarte decent. Nu i-a stiut nimeni, nici ca se inteleg, nici ca nu se inteleg…

Rep: Tu nu ai simtit ca ei ar avea probleme, ca nu mai pot fi impreuna?

T.T.:  Niciodata. Eu am aflat foarte tarziu ca ei aveau probleme conjugale, nu majore, dar care, intr-un final, au dus la divort. Firesc, cand s-au separat, eu m-am dus direct la mama si am abordat-o.  „De unde, din senin, s-a intamplat chestia asta?” si ea mi-a raspuns” pai, tu nu stii lucruri, pentru ca nu era treaba ta! Tu trebuia sa studiezi, sa iti vezi de treaba, nu era cazul sa stam noi pe capul tau cu problemele pe care le avem. Dar nu este vina mea, nici al lui tata, lucrurile astea se mai intampla…”. Eu eram majora atunci si ma uitam la mama care incerca, pana si in acel moment, sa il protejeze pe tata cu decenta!

Rep: Exista un cadou anume pe care mama ta ti l-a facut, dincolo de dragostea enorma pe care ti-a purtat-o?

T.T. : Mare parte din educatia Mayei. Cartile ei! Mama, Maya, eu si matusa mea favorita, imparateasa familiei, care are peste 90 de ani, ne intalnim anual, de Sf Maria. Totul se petrece la matusa acasa, la Pitesti, iar mama vine de fiecare data cu daruri pentru fetita mea, constand in carti! Maya citeste datorita ei, asculta muzica si recunoaste un Ceaikovsky datorita ei…

Rep: Revenind putin asemanarile cu cu mama ta, aveti acelasi stil vestimentar?

T.T.:  Da, numai ca eu incerc sa ma smulg din el, ca m-a dezavantajat intotdeauna. Mama se imbraca precum o calugarita. Vrea rochii sau deux-pieces-uri pe care eu i le cumpar, lungi pana in pamant, pentru ca zice ca i se vad picioarele prea groase, apoi, nu poarta bratari, pentru ca are senzatia ca ii accentueaza mainile. Inelele ii plac, la fel si cercei, insa niciodata nu se da cu suficient ruj. Toata viata mea i-am luat rujuri maro, niciodata rosii, dar daca o cauti in geanta, niciodata nu are…

Rep: O ultima intrebare, mama ta a dorit sa urmezi o cariera in televizune?

T.T. Exclus! Mama si tata m-au pregatit pentru medicina toata viata, lucru care mi-a ramas, caci sunt foarte buna pe partea asta. Am invatat medicina moderna, dar si medicina concreta, pe cazuistica. Putini stiu ca eu am crescut la tara, intr-un spital, asa era pe atunci, ce sa ii faci…. Tata era un doctor apreciat si ma lua cu el ca sa ma invete din tainele acestei meserii, considera ca voi deveni un medic mult mai bun decat el, desi el era unul exceptional. Imi amintesc ca aveam cai si salvari in curte, iar eu ma duceam de la animalele la bolnavi, iar mama era disperata.  Ii era teama sa nu patesc ceva! Insa mie nu imi pasa. Eram atrasa de profesia asta si ma duceam la pacienti, le faceam masaj, iar ei imi dadeau biscuiti de pe noptierele de tabla. A fost o perioada frumoasa a copilariei mele, dar viata a vrut altfel, am dat la alta facultate si, incet, incet, am intrat in lumea televiziunii, pe care o indragesc enorm. Nu le-am facut pe placul parintilor, dar m-am implinit profesional, iar parintii mei au apreciat alegerile mele la maturitate.