>
Cosmin Selesi ne dezvăluie cum recurg filmările pentru nou sezon al emisunii „Batem palma”. Își aduce aminte de primul casting la care a participat și de gafa pe care a făcut-o, mărturisind că „Doamne, ce frică mi-a fost atunci!”. Spre deosebire de majoritatea colegilor lui, actorul Cosmin Selesi crede că televiziunea și teatrul pot fi făcute de către oricine cu condiția să aibă puțin talent.
Cosmin Seleși (47 de ani) este căsătorit de 12 ani cu Irina și au împreună doi copii, pe Ilinca și Tudor. În exclusivitate pentru Unica.ro, actorul Cosmin Seleși recunoaște că încearcă, mereu să își facă soția fericită și recunoaște că, într-o căsnicie, „înțelegerea e cea mai importantă, compromisuri facem oricum”. Cosmin Selesi mărturisește că greutatea meseriei nu l-a făcut, niciodată, să-și dorească să renunțe, dar că „am vrut să mă mut cu familia în America”.
Cosmin Seleși a venit tocmai de la Zalău: „Mie îmi place să mă plimb. Eu am ajuns în București direct în Berceni, acolo am stat la doamna Cristina, o prietenă de-ale mamei mele. Apoi m-am mutat în Piața Alba Iulia, la cămin. M-am adaptat imediat”
Cosmin Seleși nu are regrete, nici personale nici profesionale. Recunoaște, însă, că la un moment dat „acela a fost un tren în care nu m-am urcat”. Actorul ne povestește despre căsuța familiei de la Botiza, locul în care încearcă să ajungă cât mai des și este foarte ferm atunci când spune că e selectiv când își alege un rol.
„Au existat momente în care am vrut să mă mut cu familia în America. Pentru că așa am simțit eu atunci, că e momentul să plec. Dar n-am plecat” mărturisește actorul Cosmin Seleși.
Cosmin Seleși își spune părerea sinceră în despre evoluția teatrului românesc și trage un semnal de alarmă în ceea ce privește managementul cultural. În familie recunoaște că el cedează de fiecare dată când se pornește vreo ceartă și merge pe principiul „o soție fericită, o viață fericită”.
Au început filmările pentru noul sezon al emisiunii „Batem palma”. Observ că telespectatorii iubesc acest proiect.
Concurenții sunt minunați, super haioși, super simpatici, oameni frumoși, sociabili. Îmi plac foarte mult… Avem un cast extraordinar, doritori de joc, cu ambiții, cu învățături.
De ani de zile prezinți emisiuni. Îți mai amintești prima înregistrare a primei emisii pe care ai prezentat-o??
Da, se numea „Garajul lui Ziggy”. Era în direct, o prezentam la Televiziunea Română în fiecare sâmbătă de la ora 10:00 și se filma parcă undeva La Burduf. Știu că am și întârziat o dată. Doamne, ce frică mi-a fost atunci! Eram student, vineri seara, mergeam la Club A sau în Lăptărie și normal că, a doua zi dimineața, eram cam obosit. Dar, a fost foarte drăguț, prima mea emisiune în direct, „Garajul lui Ziggy”!
Primul film în care ai jucat a fost „Terminus paradis”. Ai avut emoții, cum a fost la casting?
Da corect, „Terminus paradis” a fost primul film de lungmetraj. Primul meu film a fost „București-Wien 8:15”, în regia lui Cătălin Mitulescu. După care primul meu lungmetraj a fost în 1998, în regia domnului Pintilie. La casting am fost, cred, toată școala atunci, sute cred că am fost la casting. Când l-am luat, m-am bucurat enorm.
Am fost foarte emoționat, am filmat vreo 8, 9 zile, iar experiența cu domnul Pintilie a fost fantastică! Am tras 22 de duble și filmam cu Cașcaval Costel, iar Costel mi-a zis: „Chill, în medie, trage 25, 28 de duble!”. Așa lucra Pintilie.
Lumea televiziunii și a teatrului nu e pentru toata lumea. Trebuie să ai o personalitate puternică pentru a rezista?
Nu cred că nu este pentru toată lumea, este după cum îți așează Dumnezeu. Este pentru toată lumea! Și teatrul este pentru toată lumea, și televiziunea este pentru toată lumea. Pentru oameni facem lucrurile astea! Dar cred că trebuie să ai har, ceva talent, să ai inclinații în zona asta, dar overall, este pentru toată lumea.
Au existat momente, în cariera ta, când ai vrut să lași totul baltă, să renunți?
Da, au existat momente în care am vrut să mă mut cu familia în America. Pentru că așa am simțit eu atunci, că e momentul să plec. Dar n-am plecat. A mai existat un moment în cariera mea profesională în care trebuia să filmez ceva în America, pentru un sitcom. Dar trebuia să rămân acolo sau să mă întorc în 2 săptămâni în țară, să termin un film. Primul meu rol principal într-un lungmetraj, „Schimb valutar” se numea și am decis să mă întorc în țară, să termin filmul și apoi să mă întorc în America.
Atunci ei m-au întrebat: „Când te intorci?”. Când le-am spus că în trei săptămâni, au zis că nu se poate, pentru că ei în două săptămâni vor începe filmarea. Cred că acela a fost un tren în care nu m-am urcat, dar asta nu regret. Printre altele, am jucat 20 de spectacole Off-Broadway, în New York.
Când ai avut cel mai bun moment din carieră? Dar cel mai nefericit?
Cel mai bun moment din carieră a fost acesta când am jucat în acele spectacole Off-Broadway, la New York, de acolo s-a și legat acest contract pe care trebuia să-l semnez în America. Acolo a fost cea mai mare mulțumire și recunoaștere. Cel mai nefericit moment n-a venit încă.
De câte ori reușești să ajungi la Botiza, la căsuța voastră minunată?
Botiza este locul care mie îmi aduce liniște și pace sufletească. Ajung acolo de câte ori pot și mă bucur de loc, de oameni, de tot ce se întâmplă acolo. Vara asta cred că am stat o lună și ceva, legat, acolo. Ceea ce este foarte bine.
Cât de multi ți-a luat să te adaptezi la viața din București atunci când ai plecat din Zalău?
Eh, nu mi-a luat mult! Mie îmi place să mă plimb. Eu am ajuns în București direct în Berceni, acolo am stat la doamna Cristina, o prietenă de-ale mamei mele. M-am pregătit și am intrat la facultate. Apoi m-am mutat Piața Alba Iulia, la cămin. M-am adaptat imediat.
Ești selectiv atunci când îți alegi rolurile?
Da, clar. Pentru mine, important este să văd ce am de jucat, așa că nu mă uit să văd câte replici am sau alte detalii de genul. Citesc și, dacă-mi place personajul și văd potențial în rol, atunci mă implic.
Există vreun personaj pe care ți-l doresti, dar nu ai reușit să-l joci încă?
Nu, nu am niciodată idealuri de acest gen, să vreau neapărat să joc un anume personaj. Mi-am dorit să-l joc pe Făt-Frumos înalt și cu părul lung, dar nu mi-a ieșit (râde).
Ce crezi că îi lipsește teatrului românesc la ora actuală?
Managementul cultural cred că îi lipsește. Sunt câteva teatre în țara asta care au acest tip de management și mă bucură acest lucru. Încet-încet, mă bucură faptul că a venit garda tânără și au ajuns în aceste funcții. Sunt mulți tineri care văd altfel lucrurile și vin cu un altfel de teatru către public, care s-a întors în sălile de teatru.
Avem actori extraordinari și cei tineri sunt foarte buni, ceea ce e minunat. Eu personal nu cred în teatrul de proiect. Mi-ar plăcea foarte mult să le dăm o șansă tinerilor, să nu treacă prin experiențele prin care am trecut noi, să fie deschise teatrele către suflu tânăr, nou.
Cât de romantic ești cu soția ta, Irina? Reușești să o surprinzi măcar de câteva ori pe an?
Da, o surprind! Sunt momente când o surprind, dar nu doar pentru că trebuie. Trebuie să simți să faci unele gesturi, nu doar de nevoie, nu ca să te ierte sau ceva de genul. Happy wife, happy life!
Daca vă mai certați, cine cedeaza primul?
Ea! Am glumit, eu cedez de fiecare dată. Cum am spus, happy wife, happy life!
CONȚINUT VIDEO UNICA
Aveți o relație lungă și frumoasă. Există vreun secret sau iubirea ajunge?
Cred că înțelegerea e cea mai importantă, compromisuri facem oricum, oricând, cu toții. Pentru că suntem toți diferiți, trebuie să știi când să lași de la tine, să aveți același scop împreună. Și să vorbiți mult. Să spui ce te doare, ce te deranjează, să nu ții în tine.
Ce nu ai face niciodată în viața ta?
Aș face orice, sunt deschis la orice propunere, bineînțeles, în limita decenței și a bunului-simț. Asta nu înseamnă că aș face lucruri neortodoxe, haha!
Când ai dezamăgit cel mai tare?
Au fost momente, poate zile în care am avut un spectacol prost, de exemplu, toți trecem prin asta. Atunci cred că mă dezamăgesc pe mine, în primul rând.
Daca ar fi să ștergi un moment din viața ta, care ar fi acela?
Nimic n-aș șterge din viața mea, care este atât de frumoasă.
Unde te putem vedea în perioada următoare?
În spectacolul „Soțiile noastre”,în care joc alături de Lucian Ghimiși și Răzvan Oprea. În toamna aceasta se joacă 12 reprezentații, iar cine nu prinde bilet acum, nu cred că mai apucă până în aprilie-mai. Va fi turneu în întreaga țară, o singură reprezentație va fi în București, la TNB, care este, într-adevăr, aproape sold-out. Dar pentru spectacolele din țară mai sunt bilete.
Este un spectacol fantastic, plin de umor și nu numai, are o finețe specială, are învățăminte, nu-i așa simplu. Așa că, dacă vreți să-l vedeți, acum e momentul! Și, bineînțeles, mă puteți urmări în continuare la „Batem Palma”, de luni până vineri, de la ora 18:00, la PRO TV și pe VOYO!