Succesiune are loc în cazurile de deces care presupun, apoi, împărțirea bunurilor între toți moștenitorii. Dar ce se întâmplă atunci când unii dintre moștenitori nu se prezintă la succesiune? Mai are loc aceasta?
Să eliminăm situația în care persoana decedată nu are pe nimeni care să-i moștenească bunurile, iar acestea vor trece, automat, în proprietatea statului.
Din start trebuie precizat că nimeni nu poate fi obligat să moștenească bunurile lăsate de defunct dacă nu dorește. Dar dacă o persoană doreşte să devină moştenitor, trebuie să accepte succesiunea în termenul legal de opţiune succesorală. Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii, adică de la data decesului celui care lasă în urmă o moștenire.
Dacă a trecut mai mult de un an și, deși au fost legal citați, moștenitorii nu au întreprins nicio acțiune, însă nu au renunțat la ea, sunt prezumați că au renunțat la moștenire și apoi succesiunea se dezbate fără ei, iar cota ce li s-ar fi cuvenit se împarte la cei ce se prezintă.
Dacă moștenitorii nu se înțeleg între ei și, deși au acceptat toți moștenirea, nu vor să se prezinte la notar, succesiunea se poate face numai în fața unei instanțe de judecată.
În cazul celor care aleg să nu dezbată succesiunea pot apărea mai multe probleme. Începând cu imposibilitatea de a vinde orice bun moștenit, cum ar fi o mașină sau un imobil, sau accesul le este interzis la conturile bancare ale celui decedat.
Mai mult, în anumite cazuri, chiar și simpla schimbare de titular în unele contracte (ne referim la utilități) poate duce la dificultăți ale respectivei persoane.
Iar în cazul în care moștenitorul se răzgândește și dorește efectuarea succesiunii, deși au trecut doi ani de când s-a produs decesul titularului bunurilor rămase, atunci va trebui să plătească 1% impozit din valoarea bunurilor imobile. În cazul în care succesiunea se dezbate în mai puțin de doi ani de la deces, nu se plătește impozit la stat.
Să notăm, în final, procedura deschiderii unei succesiuni. Aceasta se face la notar, printr-o cerere. O cerere în care trebuie notate detaliile privind starea civilă a persoanei decedate, bunurile rămase în urma lui, indicarea valorii acestora, răspunderea succesorală, dar și informații despre moștenitorii prezumtivi. Adică, numele, prenumele, adresa unde locuiesc. Toate aceste informații cuprinse în cererea succesorală vor ajunge în registrul succesoral al unui notar public.
Să mai precizăm că cererea de declanșare a procedurii succesorale o poate face orice persoană căreia, rudă fiind cu defunctul, i se conferă dreptul la moștenire. De asemenea, cererea o poate face orice altă persoană care are un interes legitim referitor la moștenire.
