Puține locuri din Grecia au darul de a combina istoria antică, spiritualitatea și turismul modern așa cum o face peninsula Halkidiki. Privită de sus, harta acestei regiuni din nordul Mării Egee dezvăluie o formă aparte, ca o mână întinsă cu trei „degete” scufundate în apă: Kassandra, Sithonia și Athos.
Dacă primul braț, Kassandra, este cunoscut pentru viața de noapte vibrantă și resorturile luxoase, iar al treilea, Athos, pentru monahismul ortodox și izolarea sa de secole, Sithonia rămâne alegerea călătorilor care caută un echilibru: natură sălbatică, sate tradiționale, plaje sălbatice, dar și destule facilități pentru un sejur confortabil.
În inima Sithoniei, pe coasta estică, se află Sarti, un sat transformat într-o stațiune cosmopolită, unde liniștea muntelui se împletește cu energia turiștilor veniți din toate colțurile Europei.
„Când vii din Salonic, totul pare un drum inițiatic”, îmi spune Dimitris, un șofer de taxi cu care am pornit la drum spre Sithonia.
De la marele oraș-port până la Sarti, distanța este de aproximativ 140 de kilometri. În două ore și jumătate de condus, peisajul se schimbă radical: autostrada modernă lasă loc drumurilor șerpuite, unde măslinii seculari își întind crengile deasupra asfaltului, iar dealurile împădurite se ridică brusc din câmpie.
Pe măsură ce pătrunzi în Sithonia, simți că intri într-un univers diferit: mai puțin urbanizat, mai apropiat de natură. Aici, turismul masiv de tip „all inclusive” nu a reușit să schimbe radical comunitățile locale, iar vizitatorii sunt adesea integrați într-o experiență autentică, de sat grecesc.
Odată ajuns în Sarti, prima imagine care îți rămâne în minte este panorama impresionantă asupra Muntelui Athos. Dimineața, când soarele răsare deasupra mării, silueta stâncoasă a muntelui, învăluită adesea în nori subțiri, pare desprinsă dintr-o icoană bizantină.
Sarti are rădăcini vechi, însă în forma sa actuală s-a dezvoltat după 1922, când refugiații greci din Asia Mică, expulzați în urma schimbului de populații cu Turcia, s-au stabilit aici. Ei au adus cu ei nu doar tradiții, ci și spiritul de comunitate care se mai simte și astăzi.
Satul s-a transformat treptat într-o destinație turistică, dar nucleul tradițional rămâne vizibil: biserica ortodoxă din centru, străduțele înguste, bătrânii care joacă table la taverne și pescarii ce-și trag bărcile pe plajă după o noapte pe mare.
„Dacă ar fi să aleg cea mai frumoasă plajă de familie din toată Grecia, Sarti ar fi în top”, spune Maria, o turistă din România, venită pentru a treia oară aici.
Și nu exagerează. Plaja din Sarti se întinde pe aproape trei kilometri, cu nisip fin, auriu, și ape de un turcoaz intens, recunoscut pentru limpezimea sa. În sudul plajei, zonele sunt mai liniștite, perfecte pentru familii, în timp ce nordul găzduiește baruri de plajă, muzică și sporturi nautice.
În zilele senine, privirea îți este inevitabil atrasă de Athos, care domină orizontul. Este o imagine pe care mulți turiști o descriu drept „spirituală”, chiar dacă nu sunt credincioși.
Dacă Sarti este centrul turistic, adevărata comoară a Sithoniei se descoperă atunci când pornești pe drumurile lăturalnice, explorând golfurile ascunse, pădurile de pini și satele suspendate între dealuri.
Brațul Sithonia este un mozaic de peisaje: în vest, Marea Toroneos cu apele sale calme; în est, Marea Traciei, mai agitată și dramatică. La nord, dealurile se înalță spre muntele Itamos, un colos împădurit ce oferă trasee de drumeție spectaculoase.
În călătoria mea, am descoperit câteva repere esențiale:
Kalamitsi – o plajă retrasă, cu taverne de familie și un aer boem.
Porto Koufo – cel mai adânc port natural din Grecia, odinioară folosit ca bază militară, azi un refugiu liniștit pentru pescari.
Nikiti – un sat tradițional transformat într-un mic centru urban, unde străduțele pietruite și casele de piatră amintesc de secolele trecute.
Neos Marmaras – poate cea mai animată localitate din Sithonia, cu o combinație de port turistic, restaurante moderne și viață de noapte.
Am stat de vorbă cu Giorgos, proprietarul unei mici pensiuni din Sarti. L-am întrebat care este secretul acestui loc.
„Sithonia trebuie descoperită încet, nu pe fugă. Nu e un loc pentru cei care vor doar cluburi și hoteluri mari. Aici, frumusețea stă în detalii: un apus la Porto Koufo, un prânz cu pește proaspăt în Kalamitsi, un drum cu barca la insulița Diaporos. Dacă te grăbești, pierzi esența.”
Cuvintele sale rezumă poate cel mai bine diferența dintre Sithonia și alte destinații grecești.
Un alt capitol important al experienței este gastronomia. În Sarti și pe tot brațul Sithonia, meniurile abundă în pește și fructe de mare, pescuite zilnic din apele Egeei.
Sunt câteva specialități pe care localnicii le recomandă oricui:
Kakavia, o supă de pește tradițională, cu legume și ulei de măsline.
Octopus la grătar, servit simplu, cu lămâie și oregano.
Tzatziki și salata horiatiki, nelipsite de pe masă.
Vinurile locale, provenite din podgoriile din Sithonia, mai ales din zona Porto Carras, unde se produce unul dintre cele mai apreciate vinuri grecești.
În serile de vară, tavernele de pe faleză prind viață cu muzică grecească live, iar turiștii dansează adesea împreună cu localnicii.
Prezența Muntelui Athos, chiar dacă inaccesibil pentru majoritatea turiștilor, are un efect puternic asupra atmosferei din Sarti și Sithonia. Mulți vizitatori fac excursii cu barca de-a lungul coastelor Athosului, unde mănăstirile medievale, cocoțate pe stânci, pot fi admirate de la distanță.
„Este ca și cum ai privi o altă lume, paralelă cu a noastră”, spune un turist german cu care am călătorit pe un astfel de tur. „Acolo e liniște, rugăciune. Aici, la Sarti, e vacanță și agitație. Dar cumva coexistă frumos.”
Un detaliu greu de ignorat: românii ocupă un loc special în peisajul turistic al Sartiului. De ani buni, stațiunea a devenit una dintre cele mai populare destinații estivale pentru familiile din România.
Tavernele afișează meniuri în limba română, localnicii știu câteva cuvinte esențiale („bună ziua”, „mulțumesc”, „nota de plată”), iar unele pensiuni sunt deținute chiar de români stabiliți în Grecia.
Cum arată o zi obișnuită pentru un turist?
Dimineața începe cu o plimbare pe plajă și o cafea grecească servită la o tavernă de pe mal. Urmează ore de stat la soare, înot sau snorkeling. La prânz, turiștii se refugiază la umbra unui restaurant tradițional, unde comandă pește proaspăt. După-amiaza este pentru explorări: un drum cu mașina spre un golf retras sau o drumeție prin pădure. Seara se încheie pe faleză, cu muzică live și un pahar de ouzo.
Deși Sithonia rămâne mai puțin exploatată decât Kassandra, presiunea turismului crește constant. În sezonul de vârf, plajele devin aglomerate, iar infrastructura rutieră nu face față.
Autoritățile locale încearcă să păstreze un echilibru între dezvoltare și conservarea naturii. Există discuții despre limitarea construcțiilor haotice și protejarea zonelor de pădure.
Pentru localnici, turismul este principala sursă de venit, dar și o provocare. „Ne dorim turiști, dar nu vrem să pierdem sufletul locului”, spune Eleni, proprietara unei mici taverne din centrul Sartiului.
După zile petrecute aici, am înțeles de ce tot mai mulți turiști aleg Sarti și Sithonia în locul altor destinații mai comerciale. Este un loc unde marea, muntele și tradiția creează o armonie rară.
Sarti nu e doar o stațiune, ci un sat cu povești, cu oameni care trăiesc în ritmul mării și al tradițiilor. Sithonia nu e doar un braț al Halkidikiului, ci un univers în care fiecare golf ascunde o surpriză.
Cei care vin aici o dată, se întorc. Iar cei care se întorc, încep să simtă că lasă în urmă nu doar un loc de vacanță, ci un colț de suflet.
