Scovergile româneşti sunt celebre în rândul celor care au făcut parte din „generaţia cu cheia la gât”. Au fost desertul copilăriei lor iar acum este modul în care reuşesc să se întoarcă în trecut, în casa bunicii, la gura sobei.
Reţeta este una deosebit de simplă iar cei care îşi doresc să înveţe să îşi facă acasă o pot face din rândurile care urmează şi sunt alternative excelente pentru zilele grele de post. În acelaşi timp, pot fi consumate foarte bine şi atunci când nu se ţine post.
Ai nevoie de o jumătate de kilogram de făină, 300 ml de apă călduţă, nu fiartă, 2 linguri de ulei, o lingură de zahăr, o linguriţă de sare şi 7 gr de drojdie uscată sau 25 gr de drojdie proaspătă. Prima dată se pregăteşte aluatul prin amestecarea drojdiei cu făina şi sarea, după care se pune apa în care în prealabil aţi dizolvat zahărul şi începeţi să frământaţi, în timp ce puneţi şi uleiul.
Dacă frământaţi manual, tot procesul ar trebui să dureze undeva la 10 minute, vă veţi da seama că este gata atunci când veţi observa că nu vi se va mai lipi coca de mâini. Dacă frământaţi la mixerul planetar, atunci cinci minute la intesitate medie va fi mai mult decât suficient. Aluatul obţinut se acoperă şi se dă la dospit, unde se ţine aproximativ o oră.
Se formează apoi bile egale din aluat şi veţi începe să formaţi scovergile cu degetele, prin apăsare. Nu aveţi deloc nevoie de sucitor, toată această operaţiune de întindere se va face manual. Întindeţi cât consideraţi, apoi începeţi şi prăjiţi bine scovergile, pe ambele părţi. Se consumă apoi calde sau reci, ca desert sau nu. În anumite zone ale ţării, se consumă cu gem şi iaurt, ori cu brânză. Ţie cum îţi plăceau scovergile făcute de bunica?
