Povestea „Titanicului” românesc ascunde o mare tragedie care s-a produs pe Lacul Tei în data de 6 august 1967. Accidentul în care aproximativ 100 de persoane și-au pierdut viața a ajuns la acea vreme și în presa internațională, iar martorii își amintesc și acum modul în care s-a petrecut întreaga scenă teribilă. Totuși, puțini români cunosc detaliile acestei întâmplări.
În anul 1968, într-o zi caniculară de august, Parcul Tei era plin de locuitori ai Bucureștiului care veniseră să se răcorească lângă lac. Vaporașele făceau zeci de curse, una după alta, încărcate cu copii și adulți. La un moment, Capitala a fost împânzită de nori negri, iar o furtună oribilă și-a făcut apariția. Oamenii s-au urcat pe un vaporaș numit „Haiducul” și au încercat să traverseze Lacul Tei. Din păcate, și-au pierdut viața înainte de ajunge la mal.
În momentul în care a început furtuna, oamenii au intrat în panică și s-au îngrămădit pe vaporașul „Haiducul” pentru a traversa Lacul Tei. Mai aveau doar 3 metri până la mal, atunci când persoanele aflate la bord au început să se agite.
În doar câteva minute, vaporașul s-a scufundat cu cei 100 de oameni pe care îi avea la bord. Doar comandatul ambarcațiunii a supraviețuit. A fost declanșată o mare anchetă, iar la fața locului au venit scafandri și armata.
Vaporașul a fost numit „Titanicul” de pe Lacul Tei. La acea vreme, presa din România nu a oferit niciun detaliu despre tragedia din Capitală, însă incidentul a ajuns în ziarele din străinătate. The Bridgeport Post a publicat în numărul 185 din 9 august 1967, pe pagina a șasea, știrea despre catastrofa din țara noastră.
„100 de morți într-o catastrofă navală
Diplomaţi occidentali din Bucureşti au informat azi că duminică circa 100 de persoane s-ar fi înecat atunci când o ambarcaţiune de agrement s-a răsturnat şi s-a scufundat în Lacul Tei de la periferia capitalei României.
Sursele contactate prin telefon de la Viena spun că au primit informaţii neconfirmate de la persoane care au văzut vasul răsturnându-se şi de la persoane care aveau rude sau prieteni la bordul acestuia.
Autorităţile române nu au comentat relatările. Nu sunt disponibile informaţii. Reprezentanţii agenţiei de presă Agerpress au răspuns solicitărilor că ‘pe acest subiect nu sunt disponibile informaţii’. Ziarele din Bucureşti nu au publicat nicio ştire”, scria la vremea respectivă publicația The Bridgeport Post.
Oamenii nu au uitat nici acum tragedia. Traian Mihalache, fost inginer constructor în Bucureștiul socialist la jumătatea anilor ’70, a vorbit despre povestea „Titanicului” de pe Lacul Tei. În adolescență, el mergea la Ștrandul Tei pentru a se bucura de zilele călduroase de vară.
„Se traversa cu bacul de la un mal la altul. În ziua aceea a început o furtună puternică, lumea a intrat în panică și s-au îngrămădit pe bacul ăla mai mulți decât putea el duce. Căutând să ajungă pe malul de refugiu, spre oraș, s-a produs un balans. Bacul s-a înclinat și cei de pe el, săracii de ei, s-au panicat peste măsură și au căzut în apă. Au fost victime, dar nu atât din cauza vremii, apa nu era foarte adâncă. Lacul avea vreo 5 metri adâncime în mijloc iar unde s-a întâmplat tragedia dacă avea 3 metri. Dacă lumea nu intra în panică, poate că nenorocirea nu ar fi avut dimensiunea aceasta, dar panica a făcut ca omul să se agațe unul de altul, să se ducă după un copil, după un prieten, după o fată. La disperare, oamenii se agățau unii de alții, mai ales cei care nu știau să înoate.”, a declarat Traian Mihalache pentru B365.
