>
Lenuta Podariu are 51 de ani si a decis sa se desparta de sotul sau dupa mai bine de 10 ani de casnicie, chiar dupa ce a nascut al 9-lea copil, pe Iliuta.
„O femeie nu divorteaza de trai bun. S-un caine daca dai azi cu zburatura dupa el, dai maine, se duce. Asa si eu, m-am saturat de la un timp”.
Dupa divort, Lenuta s-a mutat impreuna cu copii in catunul Trainei, aproape de scoala. Ramasese singura si, desi abia nascuse, ea nu s-a dat batuta. A luptat ca o leoiaca si si-a crescut toti copiii, asigurandu-le strictul necesar. S-a angajat ca sluga, sa pazeasca capre, pentru a putea face rost de bani.
„Ca sa-i pot creste, m-am angajat un fel de sluga, sa pazesc caprele oamenilor din sat. si i-am crescut, multumesc lui Dumnezau, i-am randuit la casile lor”.
Cinci dintre copiii Lenutei au familiile lor, iar patru au ramas acasa: doi baieti, Iliuta, 10 ani, si Petrut, 15 ani. si doua fete, una in clasa a X-a, cealalta, absolventa de liceu, isi cauta de lucru, “da sa treaca epidemia asta”.
Lenuta s-a descurcat ca mama singura si acum are turma ei de capra, vreo 70, plus niste iezi. Ea a primit in urma cu patru ani 10 capre de la fundatie si a reusit sa le inmulteasca.
„Si le-am inmultit. Multe din cele 10 le am, cum nu, altele or cazut, dar o ramas fiicele lor. Din capritele astea mi-am crescut copiii. Si acum, tot ce iau pe branza dau pentru ei… Ca le trebuie abonament, haine, ca sunt la liceu, la scoala.”
Lenuta prepara branza acasa si visul ei ar fi sa isi faca o branzarie ca la carte, cu cu frigider pentru lapte, cu gresie pe jos, cu apa la robinet.
Cu branza in traista, Lenuta merge pe jos pana in Rasinari, de acolo ia autobuzul pana la Sibiu, sa vanda la piata.
„Mai sunt si unii oameni care vin ei si pun branza in masina si pleaca. Asta, inainte de epidemie. Acu, nu mai, ca le-o fi frica”.
Foto: libertatea.ro
Castigul se duce pe nevoile gospodariei si, cu tot ajutorul copiilor mai mari. Cu noua copii de crescut, Lenuta nu a calatorit aproape niciodata. A marturisit ca a fost de doua ori la Bucuresti, in toata viata ei.
„O data, demult, la un frate al meu, care era in armata. Si a doua oara, cand s-au facut adunarile alea cu domni in Bucuresti, am mers cu mai multi cunoscuti din sat”.
Pe femeile de la oras, Lenuta atat le sfatuieste:
“Sa caste ochii bine, sa vaza pe cine ia si ce ia. Ca nici fata singura nu-i bine, mai tarziu. Si grabiti-va sa faceti un copil, sa aveti cu cine va certa”. Pe ai ei, Lenuta i-a atins doar cu vorba, “nu i-am batut, Doamne, fere, i-am invatat sa lucre si sa-si faca un rost. Din noua, va fi vrunul, sa ma gospodaresc langa el. Da pana la 90 de ani mai este”.