>
Tot ceea ce admirați și vedeți azi în Parcul Circului de Stat din București este creat, înnobilat și desăvârșit de mâna și de sufletul omului, cu eforturi uriașe și muncă grea. Niciun platan bătrân, niciun mesteacăn, nicio alee fermecătoare, nicio peluză lină care coboară spre Lacul Circului nu au căzut din cer.
Nimic nu este întâmplător, toate reprezintă viziunea, pasiunea pentru profesie și gândirea unui singur om: Valentin Donose (1929-2017), profesorul și arhitectul peisagist care a sfințit locul și a dăruit orașului București o oază de verde, pace și liniște. În prezent, instalația de irigație a Parcului Circului nu funcționează de 4 ani, 250 de arbori s-au uscat iar copacii de pe faimoasa Alee cu pini au fost defrișați.
Amenajat după anul 1960, pe o suprafață de 18 ha, cu un relief aparte, realizat aproape în întregime artificial, Parcul Circul de Stat București, a fost construit în scopul de a evidenția clădirea Circului de Stat.
Peluze largi, create de la clădirea Circului până la ochiul de apă, coboară în pantă lină. Taluzul lacului a suferit în timp modificări esențiale, pentru a remedia aspectul de groapă pe care îl avea inițial micul lac natural.
Terasele proiectate în succesiune fac o trecere gradată între cotele superioare ale terenului și circulația din jurul lacului. Pentru a crea un parc aerat, plantația arborilor a fost distribuită liber, notă deosebită făcând grupele de coniferi.
La vârsta de 87 de ani, în anul 2016, cu un an înainte de a pleca în celălalt Paradis, cel promis, arh. Valentin Donose acorda primul și ultimul său interviu unor cetățeni obișnuiți care se străduiesc să salveze Parcul și Lacului Circului: Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei.
Am transcris mărturia sa cuvânt cu cuvânt. Pentru că reprezintă un prețios și unic document din care în care afli povestea Parcului și a Lacului Circului, chiar de la creator.
Pe lângă contribuția adusă în calitate de profesor la formarea domeniului de peisagistică din țara noastră, arh. Valentin Donose a depus o muncă impresionantă pentru configurarea spațiului public verde din București, fiind implicat în realizarea unor lucrări majore: Parcul Circului (1958-1992), Parcul Tineretului (1965-1974), Parcul Central Titan (1966-1968). (Sursa: Uniunea Peisagiștilor din România, la plecarea profesorului, în anul 2017).
În perioada 1959-1960, pe terenul situat între Șoseaua Ștefan cel Mare, b-dul Barbu Văcărescu și Calea Lacul Tei a fost amplasat Complexul Circului de Stat compus din sala propriu-zisă de reprezentații, cu o capacitate de 2100 de locuri și anexele corespunzătoare, menajeria și corpul de cabine pentru artiști. O dată cu ridicarea Complexului Circului, s-a amenajat pe terenul respectiv (situat pe amplasamentul unei cărămidarii și cariere de nisip) un Parc în suprafață de cca 18 ha și s-a executat o parte a ansamblului de locuințe care întregesc zona. (sursa: Circus Art).
Clădirea Circul de Stat al R.P.R a fost realizată între anii 1959-1960, după planurile arh. Nicolae Porumbescu (1919-1999 -șef de proiect- și arh. Constantin Rulea, Nicolae Pruncu, S. Bercovici, A. Aioanei, I. Podocea, V. Donoser.
Maximilian Tonolla, tatăl și fiul, arhitect și inginer. Fabrica de cărămidă Tonolla a fost fondată în 1865 și a funcționat până în perioada interbelică, fiind condusă de fiul său. În urma extragerii argilei necesare la fabricarea cărămizilor a luat naștere groapa în care se află Heleșteul-Lacul Circului Tei. Fabrica de afla în spatele Morii Olmazu de lângă Spitalul Colentina, (Sursa: arhivadearhitectură.ro, Oana Marinache, istoric de artă).
“Pe locul unui maidan unde se depuneau resturile orașului, fosta groapă Tonolla va deveni un Parc, cu alei pietruite, cu un lac ce va avea o adâncime de 4 metri și jumătate și o suprafață de un hectar și jumătate, arbori pletoși, un restaurant și – ceea ce este mai important- un Circ. Un circ luminat feeric, cu pereții exteriori transparenți și lucitori ca de cristal și două esplanade înverzite. Una vine din B-dul Ștefan cel Mare, printre morile “Ilie Pintilie” și ‘”Filimon Sârbu”, cea de-a doua pornește de la intersecția străzii Barbu Văcărescu cu b-dul Lacul Tei. În preajma Circului se vor ridica blocuri de cîte 6-7 etaje, se vor deschide magazine și restaurante”, ne spun ziarele anului 1960.
De la terminarea Facultății de Arhitectură / Peisagistică, în anul 1958, și pâna la pensionare, în 1992, Valentin Donose a lucrat în cadrul Atelierului de Peisagistică, Spații Verzi de la Institutul Proiect București. S-a ocupat de toate spațiile verzi din oraș, fie că erau parcuri, scuaruri, artere de circulație mai mari și mai mici, dar și de spațiile verzi comunitare din cadrul ansamblurior de locuințe. După 1992 a realizat o serie de grădini particulare și tot după 1992 a realizat la Casa Poporului plantațiile mari de brazi. Interviul a fost acordat în exclusivitate pentru Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei, în cadrul proiectului “Poveștile Teiului”, prezentat elevilor de la Școala 31 și Școala 28 din București.
Arh. Valentin Donose: Un circ, ca funcțiune, este o lucrare unicat într-un oraș, chiar și în orașele foarte mari. Unde să plasezi un circ într-un oraș ca Bucureștiul? Ar fi trebuit să fie undeva, cum nu era posibil, unde este acum actualul Teatru Național. Un Circ presupunea și menajerii, spații pentru îngrijirea animalelor, în același timp trebuia să aibă și un bun acces în oraș. Un acces bun în orașul București nu putea să fie decât pe inelul principal al orașului care era alcătuit printre altele și de Șoseaua Ștefan cel Mare. Pentru ca accesul să fie ușor, Circul trebuia să fie la vedere și să aibă și o bucățică de spațiu pentru menajerii.
Arh. Valentin Donose: În 1935 a avut loc realizarea schiței de sistematizare a orașului București, la care au lucrat cei mai mari arhitecți, vârfuri ale arhitecturii: arh. Duiliu Marcu, Octav Doicescu, etc. Ei au realizat atunci gândirea dezvoltării acestui oraș într-o anumită formă, atunci s-a stabilit și dezvoltarea radial inelară a orașului, cu un centru administrativ, pe care l-a preluat mai târziu Ceaușescu, și și l-a însușit. S-au prevăzut atunci și cele două importante Zone Verzi ale orașului: zona Lacul Morii, cu 300 de ha, și Zona Văcărești, cu cele 250 de ha care au fost declarate zone non edificandi, adică în care nu ai voie să construiești.
Arh. Valentin Donose: Aveam 32 de ani când am început lucrarea la Parcul Circului și am trecut la restructurarea întregului peisaj. Unde este acum Lacul Circului era o groapă ca un crater de pe Lună. Am tăiat pamântul, am realizat peluza de la Circ înspre lac, pentru că nivelul acolo, poate nu vă vine să credeți, era la nivelul bulevardului Lacul Tei, chiar cu aproape un metru mai sus. Unde este acum spațiul de joacă pentru copii, înspre blvd. Lacul Tei cam acela era nivelul. Am tăiat acest pământ spre lac ca să includ și lacul în imaginea generală.
Arh. Valentin Donose: Aceasta a rezolvat două probleme, întâi nu am mai transportat pământul, al doilea, am făcut o izolație către Spitalul de contagioși. Totul a dus la amplificarea reliefului, ceea ce a fost un avantaj pentru imagine și chiar și pentru orașul București. Erau 4 stejari monumentali pe care arhitectul care a proiectat Circul, un mare arhitect, Nicolae Porumbescu, a ținut să-i păstrăm și să-i implicăm în peisaj. Au trăit până acum zece ani. Pentru că în zona de intrare era un depozit de lemne, acolo era un strat de rumeguș de aproximativ un metru jumate grosime, iar plopii de atunci, de la baza dealului artificial, erau cu un metru jumate mai jos. Au zis să-i tăiem, dar am încercat să le aducem pământ, să vedem cum o să reacționeze. Bieții copaci au dat rădăcini proaspete și iată că se mențin și acum, după mai mult 50 de ani.
Arh. Valentin Donose: Am creat și cele câteva terase de la dealul artificial până la lac, câteva suprafețe unde este un grup frumos de mesteceni extraordinari, pe care am ținut să-l pun din motive sentimentale. Am plantat și câțiva chiparoși de baltă, sunt copaci formidabili cu o dispunere a crengilor aproape perpendiculară față de axul vertical al copacilor. Primăvara au un verde deschis, fraged, iar toamna, dacă dă Dumnezeu și un pic de brumă, fac un colorit roșu ca arama. Numai că cine a venit după mine a tot plantat și sunt prea mulți. Ei trebuiau să fie ca un accent, dar aproape că au înconjurat micul lac cu istoria lui.
Arh. Valentin Donose: Lacul Circului era, de fapt, o băltoacă într-o groapă. Era un cetățean care avea un vier, un porc, vizitat de persoanele care veneau cu scroafele acolo. Am trecut la realizarea peluzei între Circ și Lac, dar cum să faci un lac acolo? Spațiul era strâmt, malurile erau foarte abrupte, și atunci am făcut un drum până în mijlocul Lacului și acolo s-a adus o draglină care avea posibilitatea să lărgească și să dea forma proiectată a Lacului Circului. Tot atunci proiectasem o stație de pompare specială care nu s-a mai realizat. Un parc care se respectă ar trebui la 30-40 de ani să aibă o revedere a aleilor, iar vegetația trebuie întreținută mereu ca să rămână la un anume nivel.
De curând, Grupul de Inițiativă Civică Lacul Grupul a inițiat o petiție pentru salvarea spațiilor verzi din București. “Bucureștiul se confruntă cu o criză ecologică alarmantă: sute de copaci din marile parcuri s-au uscat, iar mii de arbori sunt în pericol pe întreg teritoriul orașului”.
Petiția a fost adresată PMB și Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB) și cere autorităților “să acționeze acum”. Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei cere: „Identificarea cauzelor uscării copacilor și aplicarea tratamentelor necesare. Reîmpădurirea parcurilor sub îndrumarea unor experți peisagiști. Întreținerea corespunzătoare a spațiilor verzi, inclusiv repararea sistemelor de irigare. Constituția României ne garantează dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic. Este timpul să ne asigurăm că acest drept este respectat”, se spune în petiție.
Sivia Cruceanu, reprezentant Grupul “Lacul Tei”: Primul ecou al petiției noastre a fost faptul că au venit să ia probe ca să identifice cauzele uscării arborilor. Lacul este acum alimentat cu apă, nu mai sunt probleme ca în trecut, când era în pericol să sece. S-a montat un aerator care ajută la menținerea vegetației, florei, faunei lacului. Cele mai mari probleme sunt legate de irigarea parcului și, în consecință, asistăm la uscarea parcului, el nefiind deloc irigat deloc timp de 4 ani. Problema nu ar fi atât de acută, dacă solul din Parcul Circului ar fi de calitate. Parcul este făcut pe locul fostei fabrici de cărămidă Tonolla, peste care s-a pus pământul escavat pentru crearea lacului actual. Dacă sapi oriunde în parc, jumătate de metru, dai de moloz, resturi rămase de la fabrica Tonolla.
Pe latura Lacului Tei și pe latura străzii Județului existau depozite de lemne, cu mult rumeguș. Rumegușul putrezește, nu ar fi o problemă, problema o reprezintă resturile de cărămidă. Chiar în zona terasată a scărilor mari s-au uscat arbuștii care țineau terenul, copiii s-au dat cu bicicletele, s-au făcut șleauri adânci și se vede cărămida.
B365.ro: De 4 ani nu funcționează instalația de irigare? De ce?
Sivia Cruceanu, reprezentant Grupul “Lacul Tei”: Nu pot să dau un răspuns clar, este o situație ambiguă. Administrația așteaptă să se facă un al treilea puț de adâncime, o stație nouă de pompare, pentru care s-a făcut un proiect ALPAB împreună cu Facultatea de Construcții, de Hidrotehnică. În luna aprilie, când am avut întâlnire la PMB, ni s-a spus că în 30 de zile vor începe lucrările la noul puț, care urma să preia toate funcțiile actualului puț, folosit și pentru instalația de irigare.
Sivia Cruceanu, reprezentant Grupul “Lacul Tei”: Le-am spus în ședință că această instalație a funcționat din 2007, când a fost făcută, până în 2011 când s-a stricat, funcționa alimentată de puțul actual. A fost reparată și s-a stricat iar. Instalația este un pic atipică, are multe țevi la suprafață, ar trebui refăcută în întregime, țevile cred că sunt praf. Cred că așteaptă să facă acest al treilea puț ca să nu se mai cheltuie niște bani în plus. Acum sunt uscați peste 250 de arbori. S-au uscat specii de conifere, mesteceni și mai nou, stejarii. Platanii, de care vorbea dl Donose în interviu, mai există în parc, nuferii mai sunt. Anul trecut și anul acesta lotusul a înflorit mai puțin pentru că acum 2 ani s-a făcut o secerare subacvatică destul de agresivă ca să oprească creșterea lotusului, o plantă invazivă. Ajunsese să acopere toată suprafața lacului, dar în câțiva ani își revine fiind plantă invazivă.
Sivia Cruceanu, reprezentant Grupul “Lacul Tei”: Aleea cu pini a fost defrișată în proporție de 99% pentru că arborii s-au uscat. Dl. Donose prevăzuse ca această alee să fie peluză. În anii ’70, cam la 10 ani de la inaugurarea parcului, cineva a avut ideea să planteze pini pe peluză. Am aflat că domnului arh. Donose, care lucra atunci la Institutul Proiect București, i-a displăcut foarte tare ideea. Pinii nu cresc uniform, se contorsionează, însă au ajuns să fie un fel de emblemă a parcului, toată lumea știa de aleea cu pini. Parcul Circului nu este monument istoric, au clasat doar clădirea Circului, dosarul pentru clasarea Parcului este în lucru și azi. Practic, nefiind monument nu este protejat.