Într-un colț retras al Italiei, în provincia Perugia, se află satul Nortosce, un loc care numără astăzi doar doi locuitori. Cătunul, situat la aproape 900 de metri altitudine, este greu accesibil și se menține pe hartă mai degrabă ca o curiozitate decât ca o așezare activă.
Nortosce, odinioară animat de sărbători și viață comunitară, a fost părăsit în mare parte după cutremurele din anii ’90 și din cauza lipsei de oportunități economice. Astăzi, doar doi pensionari au rămas aici, fiecare cu propria rutină, fără a fi însă apropiați. Relațiile dintre ei sunt reci, iar întâlnirile inevitabile, la fântâna romană sau pe ulițele pustii, se rezumă la o simplă formalitate.
Cei doi locuiesc printre case vechi, unele renovate, altele în ruină, și duc un trai simplu, bazat pe agricultură de subzistență, apicultură, creșterea câtorva animale sau mici activități artizanale. Fără magazine, farmacii sau servicii de bază, sunt nevoiți să coboare în localitatea Borgo Cerreto pentru a-și procura cele necesare.
Dar, în ciuda poziției lor izolate, nici Carilli, 82 de ani, nici Nobili, 74 de ani, nu se simt protejați de virusul care a făcut aproape 37.000 de victime în Italia.
„Mi-e cumplit de frică de virus,” a spus Carilli pentru CNN Travel. „Dacă mă îmbolnăvesc, sunt singur, cine ar avea grijă de mine?
„Sunt bătrân, dar vreau să continui să trăiesc aici, având grijă de oile mele, de vița de vie, de stupi și de livadă. Culegând trufe și ciuperci. Îmi place viața mea.”
Drumul până în sat, un traseu îngust și plin de serpentine, este singura legătură cu restul lumii. În schimb, natura din jur oferă peisaje spectaculoase, cu păduri de stejari, castani și pini, terenuri pline de trufe și ciuperci, dar și prezența constantă a mistreților și a lupilor. Iarna, izolarea devine și mai accentuată, satul fiind acoperit de zăpadă și liniște.
Cu toate acestea, satul continuă să atragă atenția prin unicitatea lui. Câteva locuințe sunt scoase la vânzare la prețuri accesibile, dar viața aici presupune un ritm lent, lipsa confortului modern și adaptarea la condiții dure.
„Drumul acela se termină chiar aici, așa că nimeni nu vine dacă nu are treabă direct în Nortosce, E un pic de forfotă doar vara, când familiile se întorc la casele strămoșești. Atât de mulți oameni au plecat în trecut din cauza mai multor cutremure cumplite.”, mai spune Carilli, pentru sursa citată.
Astăzi, Nortosce rămâne un loc simbolic pentru dispariția satelor tradiționale italiene, unde trecutul se împletește cu prezentul prin povești, ruine și amintirea unei comunități care aproape a dispărut. În mijlocul acestei atmosfere de altădată, doi oameni își continuă existența, fiecare în lumea lui, într-un sat în care liniștea a devenit lege.
