>
Deși povestea se anunță hilară la început, ea ascunde, de fapt, contrariul. Maria Popa este din orașul Huși, județul Vaslui, și de meserie a fost funcționară la poștă și telefonistă. Femeia avea 22 de ani când a întâlnit un bărbat care, la numai două luni de relație, a forțat căsătoria.
Acesta s-a îndrăgostit tare de femeie și a demarat singur procedurile pentru a se căsători. Maria Popa a fost înștiințată de șeful de la Sfatul Popular din Huși că nu o mai cheamă la fel și i-a prezentat certificatul de căsătorie care tocmai ajunsese la sediu. Cei doi au fost împreună 19 ani, până când un accident mașină i-a omorât brusc soțul. Femeia a rămas singură cu cei doi băieți ai lor, însă și cu trei rate pe care îi era dificil să le achite singură. Astfel, ea lua în gazdă diferite femei pentru a mai face rost de bani.
Acum, Maria Popa este o pensionară în vârstă de 90 de ani care locuiește la un cămin de bătrâni din Iași. Viața i-a fost marcată de greutăți, însă a povestit cu zâmbetul pe buze despre trecutul ei dificil. Ea a avut două căsnicii eșuate, ea este disponibilă încă să-și găsească o persoană cu care să interacționeze. Cum spuneam, prima căsătărie a sa a fost din pură întâmplare, o iubire cu forța, la 22 de ani.
„Soțul meu era din Iași, a venit, m-a cunoscut și în două luni m-a furat. Dacă am primit certificatul de căsătorie prin cineva, fără să știu, înseamnă că m-a furat. Din prostie ne-am luat. Când m-am dus la Sfatul Popular, am găsit un pachet de bomboane de 1 kilogram. Omul de serviciu mi-a spus că mi-a lăsat un bărbat cu mustăcioară. A venit el mai pe seară și m-a întrebat dacă am primit cadoul lui. Eu aveam 22 de ani atunci. Am fost căsătoriți 19 ani, din 1956. El a murit într-un accident de mașină și eu am rămas cu doi copii și trei rate. Numai eu știu cum m-am descurcat. Luam fete în gazdă ca să mai fac un ban în plus. I-am plimbat la școală, unul din ei a fost în armată. A fost foarte greu pentru copii, dar și pentru mine.
Am suferit doi ani, după ce a murit. După ce ne-am cunoscut, după o lună / două deja mi-a zis să ne căsătorim. Eu am zis «du-te, măi, de aici, cine știe, tu ai soție și copii, și vii la mine». Mi-a zis, ca să fiu sigură, să iau legătura cu părinții lui. M-am întâlnit cu soacra mea, am vorbit și am stabilit că stau cu el. Ne-a așteptat în gară și ne-a luat cu trăsura. După o săptămână, două, îmi zice șeful Sfatului Popular că nu mă mai cheamă la fel și mi-a arătat certificatul de căsătorie. Fostul soț m-a întrebat dacă vreau să mă mărit, dar eu i-am spus că nu știu să fac mâncare și nu vreau. A zis că mă învață el și chiar m-a învățat”, a povestit Maria Popa, potrivit bzi.ro.
Întrucât povestea lor nu a început din iubire, Maria Popa era destul de rece cu fostul soț, desi aveau doi copii împreună. Bărbatul o înșela constant. Cu ochii umeziți de lacrimi, dar totuși cu zâmbetul pe buze, femeia a povestit că atunci când venea acasă din turele de noapte își găsea soțul constant cu alte femei în pat. Maria Popa a suferit foarte mult și chiar a încercat să plece de acasă pentru două săptămâni, însă a fost nevoită să se reîntoarcă.
„Eu am presimțit când a murit primul soț, am visat. Eu, când am visat ceva, s-a întâmplat. Cu primul soț a fost chiar din întâmplare, vă spun sincer că n-am avut nimic pentru el, dar așa a fost situația. Când a văzut că sunt rece, a început să stea cu altele. De câte ori am venit acasă din tura de noapte, l-am găsit cu alte femei în pat. Doamne, numai eu știu prin ce am trecut. Am plecat de acasă și am stat în gazdă două săptămâni, dar nu a fost prea bine, îmi mânca mâncarea pe care o făceam. Apoi a venit soțul și m-a luat cu copiii, m-am întors înapoi. Asta este. O femeie trage multe în viață. Dacă aș da timpul înapoi, aș sta singură. M-aș duce la o mănăstire, să mă călugăresc”, a mai povestit Maria Popa.
Maria Popa a avut o copilărie grea. Ea avea doar 9 ani când au început războiul și foametea. Ea a povestit cu lacrimi în ochi cât de greu i-a fost familiei să supraviețuiască. Erau nevoiți să mănânce doar o data pe zi.
„Eu sunt din Huși, am prins războiul, foametea, mi-a fost foarte greu. Când am primit din America pachete cu mâncare, așa de bine ne-au prins! Am fost șase frați și a fost foarte greu, mâncam o dată pe zi. Treceau tancurile pe la poarta noastră și sovieticele cântau atât de frumos. Aveam 9 ani la vremea aceea. Când au venit nemții, i-au repartizat la case. Noi aveam în curte trei nemți și făceau mâncare în niște găleți, parcă erau lături. Noi ne miram, că era diferit față de ce gătea mama. Dacă Dumnezeu ne dă zile, mergem înainte. Toți frații mei au murit”, a mai povestit aceasta.
Ca să-și ajute unul dintre copii să profeseze, Maria Popa și-a pierdut apartamentul și a fost nevoită să stea în gazdă. În jurul vârstei de 50 de ani și-a găsit din întâmplare dragostea vieții, la o pescărie din Iași. Bărbatul era cu cinci ani mai mare decât ea și i-a propus să fie împreună, căci el îi putea oferi o locuință. Dar după ce bărbatul a rămas fără apartament, cei doi au fost nevoiți să se mute împreună. Pentru a mai putea locui în aceeași camera de cămin, cei doi s-au căsătorit și au trait împreună 12 ani.
„Apoi, am rămas fără apartament pentru băiat. El a fost strungar, a terminat strungăria. A găsit pe cineva care să-l împrumute cu bani, dar să lase casa în schimb. Și așa am pierdut-o. Apoi, am stat în gazdă. A doua iubire, tot din întâmplare a fost. Am fost la pescărie, m-a apucat de mână și m-a întrebat de ce sunt supărată. Nu mi-a dat drumul până nu i-am spus ce am. I-am zis că nu am casă, nu am bani și mi-a zis că are el.
Era divorțat și avea un apartament cu trei camere. Mi-a dat cheile și m-a lăsat să fac curat, mâncare, ce voiam eu. Ne-am împăcat foarte bine. El a rămas fără apartament, pentru că i l-a luat soția. Apoi, am mers amândoi la căminul de bătrâni din Bucium, și ca să avem cameră împreună trebuia să ne căsătorim. Am trăit 12 ani împreună, până când a murit. Am rămas fără apartament din cauza copilului, dar pentru copii ce nu faci? Așa a fost viața mea, ambele iubiri, din greșeală”, a mai povestit aceasta.
Maria Popa a vorbit despre povestea ei de viață, dar zâmbetul nu i-a dispărut nicio clipă, desi în ochii ei se puteau vedea lacrimile. A rămas o femeie pozitivă, căreia îi place să danseze, în ciuda greutăților pe care le-a întâmpinat și spune că asta este viața. Ea mai spune, de asemenea, că câte zile va mai avea de trait, le va trăi fericită. Pentru anul 2025 își dorește să fie sănătoasă.
„Cel mai mult îmi place să dansez, mi-a plăcut de tânără. Dacă nu joc puțin, parcă nu mă simt bine. O să-mi găsesc de acum iubirea, chiar dacă mai sunt bârfită, nu-mi pasă. Dacă Dumnezeu ne dă zile, mergem înainte fericiți”, a conchis femeia.