Compozitorul Horia Moculescu a murit la vârsta de 88 de ani, după o viață dedicată muzicii și artei românești. Maestrul fusese internat în stare gravă la Institutul „Matei Balș” din București, unde medicii au făcut eforturi disperate pentru a-l salva. În ultimele zile, fusese intubat, iar starea sa se agravase treptat.
Vestea morții sale a căzut ca un trăsnet peste lumea artistică. Cel care a fost simbolul rafinamentului muzical, autorul unor melodii care au rămas nemuritoare, s-a stins discret, lăsând în urmă o carieră impresionantă și o fiică îndurerată.
:contrast(8):quality(75)/https://thumbor.unica.ro/unsafe/920x0/smart/filters:format(webp):contrast(8):quality(75)/https://www.libertateapentrufemei.ro/wp-content/uploads/2025/11/horia-moculescu-006.jpg)
De când a aflat tragica veste, Nidia Moculescu nu se mai poate opri din plâns. Fiica maestrului a scris un mesaj sfâșietor, care surprinde întreaga dimensiune a durerii pierderii:
„Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu. Trimite-mi tăticule o singură bătaie de inimă care să nu mai muște din mine când și pianul tău plânge și fiecare notă te întreabă: unde ești? când vii?… Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea. Și acum, fără tine, sunt o fiică ruptă din trupul lumii. Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou.”
„Îți amintești cum îmi spuneai că sunt puternică? Că am în mine seva ta? Ai greșit, Tată. Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii. Sunt o fiică care nu mai știe să fie. Și te caut în fiecare colț de tăcere, în fiecare adiere, în fiecare vis. Dar nu te mai găsesc. Și mă întreb: cum să trăiesc fără tine?”
Cuvintele ei au răsunat ca o elegie pentru tatăl care i-a fost inspirație, adăpost și lumină:
„Tu ai fost stejarul meu. Rădăcina mea. Trunchiul care m-a ținut dreaptă când viața mă lovea cu furtuni. Umbra ta era adăpostul meu. Frunza ta era speranța mea. Iar acum… acum ai căzut. Și eu cad cu tine… Într-un hău… și fără lumină.Ultimele zile ale maestrului
Horia Moculescu fusese internat de urgență în urmă cu câteva zile, în stare critică. Potrivit informațiilor FANATIK, artistul era în comă și avea nevoie de ventilație mecanică. Medicii de la Institutul „Matei Balș” au confirmat că starea lui era extrem de fragilă.
În ciuda eforturilor depuse, organismul slăbit al compozitorului nu a mai rezistat.
Horia Moculescu a fost unul dintre cei mai mari compozitori români ai ultimelor decenii. A creat zeci de melodii care au devenit șlagăre, a colaborat cu artiști legendari și a rămas o prezență emblematică în cultura română.
De-a lungul vieții, maestrul a fost recunoscut nu doar pentru talentul său, ci și pentru sensibilitatea și eleganța cu care a trăit muzica. A compus cu sufletul, cu zâmbetul și cu lacrima – lăsând generații întregi să fredoneze versurile sale.
Plecarea lui Horia Moculescu lasă un gol uriaș în inimile celor care l-au cunoscut și l-au ascultat. Prieteni, artiști și oameni de rând transmit mesaje de condoleanțe, evocând un om al rafinamentului și al bunătății.
România pierde astăzi nu doar un compozitor, ci o parte din istoria sa muzicală.
În urma lui rămâne o tăcere grea, dar și o muzică nemuritoare, care va continua să bată în inimile celor care l-au iubit.
