Au trecut aproape două decenii de la debutul acestui serial românesc de succes. Pe atunci, actorul avea 55 de ani și intra deja în al patrulea deceniu de carieră. Până la acel moment, interpretase o mulțime de alte roluri, însă niciunul nu i-a adus o asemenea notorietate.
Gheorghe Visu a început să cocheteze cu actoria de la 14 ani, când a jucat pentru prima dată într-un serial de televiziune – „Cireșarii”.
„Am început foarte devreme pentru că ai mei erau prieteni de familie cu scriitorul Constantin Chiriță, cel care a scris „Cireșarii”. La un moment dat s-a făcut un serial la televiziune, pe vremea când nu existau înregistrări, toate se petreceau în direct. Sâmbătă, la 8, după o săptămână de repetiții, începea piesa. Și m-am dus și am dat casting pentru puștiul cel mic și așa am început. Mă închipuiam extraordinar, că mă și aleseseră și au și tras de mine să încerce să mă distribuie în „Puștii”, dar nu s-a putut pentru că „Puștiul” avea 11 ani, maxim 12.”, a povestit.
Cu scena s-a împrietenit mult mai devreme, pe când era în clasa a IV-a, primind rolul povestitorului într-o scenetă de la școală.
„În clasa a IV-a. Eram povestitorul și aveam de spus așa: „Lupul a început să se învârtă și, din greșeală, Vasile l-a călcat pe coadă și coada s-a rupt”. Am zis asta urmărind ca lucrurile alea să se întâmple acolo, dar Vasile l-a călcat lângă coadă, care nu s-a rupt. Și eu deja spusesem. Ăla se întorcea, vedea că are coada, iar dădea coada la călcat, iar nu-l nimerea. Un băiat mi-a zis: „Trebuia să taci și să aștepți întâi să-i rupă coada”. „Eu mi-am spus textul.”, i-am răspuns. Aveam, totuși, un fel special de a recita și de a vorbi, care, cred eu, era un atu pentru mine.”, și-a amintit Gheorghe Visu.
Când a crescut, a știut că acesta este drumul pe care vrea să meargă, așa că s-a înscris la Institutul de Teatru și Film. Chiar dacă nu a fost admis din prima, a reușit să intre în toamnă, când s-au suplimentat locurile.
La numai 23 de ani, Gheorghe Visu era angajat al Teatrului Național și până în 2007, la apariția în „Inimă de Țigan”, a petrecut trei decenii pe scenă și în fața camerelor de filmat, unde s-a făcut remarcat în numeroase filme. Niciunul însă nu a avut succesul acestei telenovele românești, care l-a propulsat în atenția publicului.
„Șansa nu s-a ivit în teatru, șansa s-a ivit în televiziune. A fost o joacă atunci, m-am jucat 2 ani de zile. Am găsit și am dezvoltat un personaj imperfect, cu mare priză la public. Eu așa zic, că a fost Dumnezeu cu noi.”
Această șansă, despre care a vorbit în multe alte interviuri, l-a ajutat să își îmbunătățească și situația financiară, care nu fusese deloc roz înainte de anii 2000.
„M-am bucurat că mi-a dat Dumnezeu rolurile din telenovele și așa am putut să o ajut financiar (n.r. pe fiica sa). Eu am fost un băiat sărac… M-am tot întrebat cum ar fi fost dacă nu prindeam telenovelele. Eu am fost băiat sărac până în 2007. Abia în 2008 am început să câștig mai bine și mi-am permis să-mi schimb mașina și să mă ocup de casă.”, a mărturisit actorul pentru okmagazine.ro.
Premiul Gopo pentru cel mai bun actor (la Festivalul de Film de la Sarajevo) l-a primit însă pentru interpretarea unui alt personaj. Este vorba de cel din pelicula „Câini”.
Deși nu a avut mereu succesul mult visat, Gheorghe Visu nu s-a arătat niciodată nemulțumit de rezultatele obținute. A jucat fiecare rol ce i s-a dat și s-a bucurat de fiecare oportunitate, oricât de mică ar fi fost.
„Am părăsit un singur spectacol, acum un an, din motive profesionale. Atât. În rest, chiar dacă nu mi-au ieșit lucrurile așa cum doream, a trecut. Și au fost spectacole bune în care eu m-am simțit în largul meu, deși nu eram vioara întâi. Le-am acceptat și am așteptat viitorul proiect.
Am avut întotdeauna încredere – și asta de la început, de când eram nimeni – că șansa vine. Întotdeauna am privit lucrurile așa. Deși au fost ani și stagiuni în care nu am repetat un rol nou. Și au fost ani în care nu am făcut ceva notabil în cinematografie. Cum a fost când am avut doar rolișorul din „Balanța”…
Satisfacțiile le găsești în felul în care te privesc alții. Iar aceste satisfacții plătesc totul. Chiar și în film, unde n-ai priza aceea directă cu publicul, n-ai scânteia aia care se naște la un spectacol. Dar mai ales în teatru. Da, dar eu n-am fost niciodată un om asaltat de proiecte. Și cred că ăsta a fost norocul meu. Altfel m-aș fi consumat repede. Așa simt eu acum.”, a adăugat în cadrul aceluiași interviu.
Debutul oficial în teatru și l-a făcut în anul II de facultate, însă tracul de scenă l-a însoțit mulți ani după. Iată ce mărturisire a oferit pentru aceeași sursă:
„În anul II mi-am făcut debutul la Teatrul Național cu „Jocul de-a vacanța”. După asta, în anul IV, a fost „Bucătăria” de Arnold Wesker, rol cu care mi-am dat și licența. Știam ce înseamnă emoțiile, erau constructive, dar am avut și trac, până pe la 30 de ani. Dar tracul se consuma după primul minut de stat în scenă.”
Alte filme celebre în care a jucat: „Toate Pânzele Sus”, „Mireasa din tren”, „Faleze de nisip”, „Anotimpul iubirii”, „Dulcea saună a morții”, „Iubire ca în filme”, „Regina”, „State de România”, „Pariu cu viața”, „Moromeții”.
Spre deosebire de alți colegi de breaslă, Gheorghe Visu nu a apărut niciodată în presă ca personaj principal al unor povești de dragoste încâlcite. Iubește de zeci de ani aceeași femeie și împreună au o fiică, pe nume Andreea.
Cele două figuri feminine din viața lui stau departe de lumina reflectoarelor și foarte rar apar alături de el la evenimente sau în fotografii pe rețelele sociale. Într-un interviu mai vechi, actorul mărturisea că nu prea a avut timp de viața personală și a dat de înțeles că s-a bucurat de compania celor dragi în pauzele de la teatru.
„Eu acasă sunt un băiat oarecare. Viața mea a stat între pauze de lucru și aglomerări de proiecte pe care le-am făcut. Aglomerările mă speriau întotdeauna. Pauzele nu mă sperie. Iar echilibrul… Deja la vârsta asta nu mai am ce dezechilibru să mai am. Sunt însurat de vreo 20 de ani și totul e stabil.”
Acasă, Gheorghe Visu are parte de liniștea pe care la teatru sau la filmări nu o găsește. Tot acasă îl așteaptă de fiecare dată și soția, singurul om în fața căruia s-a deschis în totalitate până acum.
„Soția mea e familia mea și singurul om care-mi cunoaște fricile. Recunosc că mă las puțin influențat de ea. Norocul meu cel mai mare este armonia care a plutit întotdeauna în casa noastră. Și asta pentru că eu fac ce vreau și soția mea la fel.”, spunea Gheorghe Visu la emisiunea Wowbizz de la Kanal D.
De când a renunțat la serialele de televiziune și se axează pe teatru și film, nu mai este la fel de vizibil în spațiul public. Din fericire, publicul său îl urmează oriunde ar juca, iar sălile de spectacol sunt pline când se află pe scena Teatrului Mic, acolo unde activează în prezent.
