>
Elena Caragiu, cea care i-a fost soție actorului Toma Caragiu între 1963 și 1977, s-a stins din viață pe 14 noiembrie 2024, la vârsta de 87 de ani. Aceasta locuia în Statele Unite ale Americii, unde s-a stabilit după moartea marelui actor, potrivit Newsweek.
Actrița a declarat, în urmă cu mai mult timp, că a simțit o presiune după moartea lui Toma Caragiu la cutremur și a fost atacată cu cele mai mârșave acuzații.
În ziua cutremurului, Elena Caragiu a decis să plece la Sinaia, reușind astfel să se salveze. După doar câteva ore, soțul ei și Alexandru Bocăneț aveau să își piardă viețile sub dărâmăturile blocului în care actorul și soția lui locuiau în București.
După moartea actorului, Elena a decis să plece la Paris, iar mai apoi în America, unde a rămas până în momentul decesului.
Elena Caragiu, născută Elena Bichman, a venit pe lume pe 18 septembrie 1937 la București. În 1959 s-a căsătorit cu actorul și dramaturgul Paul Ioachim, după ce în 1958 își realizase visul de a intra la Institutul de Arte (IATC), pe care l-a absolvit în 1962.
În 1963 a fost repartizată la „Teatrul din Ploiești”, unde a început repetițiile la două piese cu Toma Caragiu, care era directorul teatrului. Acolo cei doi s-au îndrăgostit, iar actorul a decis să divorțeze de actrița Maria Bondar. După un an a divorțat și Elena.
Înainte de a lua repartiția la Ploiești și de a-l întâlni pe Toma, Elena a jucat roluri principale la București, ca urmare al succesului cu filmul Porto Franco (rolul Evanția): în 1962, Olguța, în „Sonet pentru o Păpușe”, regia Lucian Giurchescu Teatrul „C. Nottara”; 1964, rolul principal în „Băiat bun dar cu lipsuri” Teatrul Giulești, apoi „Insula” de M. Sebastian la Teatrul de Comedie, etc.
Elena și Toma Caragiu s-au mutat la București, iar el a fost angajat la Teatrul Bulandra.
Elena Caragiu a povestit cum a început povestea de iubire dintre ea și marele actor. Aceasta a descris o pasiune atât de puternică încât nu i-a putut rezista.
„Eram complet pierdută. Pasiunea lui era atât de puternică, contagioasă, îl simţeam ca pe o forţă căreia nu te puteai împotrivi, un curent de energie copleşitor. Frunţile ni s-au apropiat irezistibil. Frenezia ne oprise respiraţia, stăteam furaţi de vraja ei dulce”, a scris Elena Caragiu în cartea ei, „O scurtă vizită”.
Dar visul lor frumos s-a spulberat pe 4 martie 1977, când Toma Caragiu și-a pierdut viața în teribilul cutremjur care a lovit România. Acuzată că nu i-a împărtășit soarta, actrița a decis să părăsească România, construindu-și o viață și o identitate diferite.
Cu câteva ore înainte de cutremur, Elena Caragiu i-a spus soțului ei că se plictisește și va face o plimbare pe Valea Prahovei.
Potrivit historia.ro, Toma a privit-o mirat, tăcut, straniu, încât ea l-a întrebat: „Ce te uiți așa la mine, de parcă ți-ai lua adio? Te sun la nouă și jumătate acasă”.
La ora 21.22 Bucureștiul a fost lovit de un cutremur puternic, iar Toma Caragiu și Alexandru Bocăneț, care venise în vizită, au decis să fugă pe scările blocului, ceea ce le-a fost fatal.
În 1977, la șase luni de la tragicul deces al lui Toma Caragiu, Elena a părăsit singură țara, îndreptându-se cu mașina spre Paris.
„În acea perioadă, am fost atacată din toate părţile şi am vrut să fug cât mai departe. Am trecut singură graniţa în Ungaria, iar cum am ajuns acolo am leşinat şi m-am trezit pe câmp după două zile”, a povestit ea în cartea sa de memorii.
În Franța și-a continuat cariera începută din anii ’70, sub numele de Helene Cara, cu un disc în franceză după cântecele Mariei Tănase. Dar destinația sa finală avea să fie SUA. Astfel, în 1978 Elena ajunge singură la New York, cu doar 5 dolari în buzunar.
„Am ajuns la New York cu cinci dolari în buzunar, iar acolo am primit încă 30 de dolari, cât să pot închiria o cameră şi am cumpărat ceva de mâncare. Prietenul meu de acolo murise între timp, dar nu mi-a fost teamă că sunt singură într-un oraş atât de mare.
Aveam un scenariu despre imigraţie, iar la sindicatul actorilor am întâlnit o regizoare (Bridget Cusack) care a vrut să producă piesa imediat.
Am jucat cu casa închisă aproape un an. Am avut şi alte roluri, de teatru şi film, şi am intrat în Uniunea Actorilor de Teatru. Nu mi-a fost frică niciodată!”, a spus actrița în 2011, când a venit să facă demersuri pentru o casă memorială Toma Caragiu.