Delta, formată în decursul a aproximativ 10.000 de ani și cu o suprafață de 3446 de kilometri pătrați, este considerată cel mai tânăr pământ românesc. Din anul 1990 parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, Delta Dunării este cea mai bine conservată din Europa, fiind o rezervație a biosferei.
Delta, un labirint de lacuri și canale, este una dintre zonele cu cea mai mare biodiversitate de pe planetă.
Delta Dunării este, ca mărime, a treia din Europa, iar pe plan mondial ocupă poziția a 22-a.
În Delta Dunării sunt întâlnite 30 de habitate protejate la nivel european, dintre care opt sunt strict protejate, unele dintre acestea fiind întâlnite doar în România.
Să vorbim acum despre biodiversitatea uimitoare a Deltei, unde se găsesc aproape 5 500 de specii, dintre care 1839 de plante.
Vegetația Deltei Dunării este preponderent specifică zonelor umede, 78% fiind reprezentată de stuf, rogoz, papură, pipirig, salcie pitică.
Tot în delta românească se găsește cea mai întinsă zonă compactă de stuf din lume, având o suprafață de 1.750 de km pătrați, dar și cea mai lungă plajă sălbatică din România.
Arbori și arbuști, plopul alb, plopul negru, cătină, tufe de mure, etc sunt cele mai întâlnite specii. Pe marginea canalelor întâlnim o varietate de nuferi, albi sau galbeni, care sunt spectaculoși în perioada de înflorire, între lunile iunie și septembrie. Tot aici se găsesc și două plante carnivore, aldrovanda și otrățelul de baltă.
Pădurea Letea ocupă un loc aparte în flora Deltei Dunării. Este una dintre cele mai vechi rezervații naturale din România, dar și cea mai nordică pădure subtropicală din lume.
Predomină stejarii, unii dintre ei cu vârste de peste 300 de ani. În pădure se mai pot întâlni și peste 10 specii de orhidee, dar și o specie de liană ce poate ajunge până la 25m.
Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică zonelor umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei.
De asemenea, există păduri (Pădurea Letea și Pădurea Caraorman) alcătuite din arbori (stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm), arbusti (zălog, cătină roșie) și plante agățătoare (hamei, curpen, viță sălbatică).
La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice din specii rare, unele protejate la nivel european: Centaurea, Capul-șarpelui, Otrățelul bălților, Trifoiașul-de-baltă, Ciucușoară de nisip, Coșaci de nisipuri, Orhideea piramidă, Volbură de nisip, Sânziană, Garofiță, Coșaci, Valentiță, Nebunariță, Nufăr galben, Nufăr alb, Obligeană, Ferigă de baltă, Piciorul cocoșului, Vitrigon, Alior, Alior de baltă, Cârcel, Pelin, Bărbișoară, Volbură, Varză de mare, Pătlagină, Ață de mare, Brândușă de nisip, Garofiță, Siminoc, Grășătoare, Chimionul porcului, Valentiță, Vanilie sălbatică, Vioreaua de baltă, Otrățel, Ploșnițoasă, Bujori, Untul-vacii, Petunie, Ferigă plutitoare, Otrățel de baltă, Plutică, Captalan, Troscot de apă, Pătlagină, Vrăjitoarea de mare, Săgeata apei, Pipirig, Rogoz, Liana dobrogeană, Pir de mare.
