Da, e adevărat! Monica Gabor nu mai… Vezi mai mult
Fostul om de afaceri descrie o existență mai așezată, în care dorul de fiica sa, Irina, și ritualul lecturii din Biblie îi ordonează zilele.
Reclama (Advertising)
Relația cu fosta soție, Monica Gabor, s-a stins de tot, spune el, însă apreciază parcursul fiicei lor. În ciuda distanței și a anilor încărcați de schimbări, Columbeanu rămâne concentrat pe un obiectiv emoționant: să își strângă la piept copilul în cursul acestui an.
Ruptura de comunicare cu Monica Gabor
Irinel Columbeanu mărturisește că nu mai există niciun dialog între el și Monica. În schimb, subliniază că este mulțumit de felul în care Irina a fost crescută și de echilibrul pe care îl vede în alegerile ei. Pentru a exprima netăgăduit această realitate, el rezumă totul într-o singură propoziție:
În absența unei punți cu fosta parteneră, centrul universului său rămâne fiica. Columbeanu privește cu mândrie la pașii Irinei, care a ales un drum academic exigent și trăiește departe, lucruri ce fac revederea mai complicată.
Viața la azil, sprijinul Irinei și schimbarea religioasă
De la opulență la rigoarea cotidianului dintr-un azil, traseul său a fost abrupt. Astăzi, Columbeanu trăiește mai simplu, cu resurse limitate și cu atenție la sănătate. El spune că încearcă să privească prezentul cu luciditate și, pe cât posibil, cu seninătate. Legătura cea mai vie rămâne cea cu Irina, care îl sună des și îl susține financiar. Despre acest sprijin, Irinel vorbește fără ocolișuri:
„Sunt foarte bine, sunt ok! Sunt la azil. Am vorbit și cu Irina, mi-a zis că încearcă să vină să mă vadă. Vorbesc zilnic cu ea, mă ajută cu bani”
Fiica sa locuiește la New York, unde urmează cursuri universitare în domeniul medical. Distanța și costurile îl împiedică pe Irinel să facă drumul peste ocean, așa că speranța lui e legată de o vizită a Irinei în România. O spune răspicat:
„Irina este acum la New York, mi-e cam departe să ajung la ea. O să văd ce face ea și dacă vine în România”
În paralel, Columbeanu a ales o schimbare interioară radicală. Vorbește despre credință ca despre un volan preluat de Dumnezeu, iar lectura zilnică din Biblie îi dă ritm și sens. Spune că a „trecut la baptism”, urmând un impuls interior pe care l-a considerat autentic:
„Sunt bine. Sunt ok. Eu iau în glumă aceste zvonuri pe care le mai aud câteodată! Nu îmi este teamă de moarte. Bunul Dumnezeu pe care l-am invitat destul de curând la volanul vieții mele știe întotdeauna ce face! Am trecut la baptism pentru că am ascultat un impuls intern…”
Ritmul său zilnic este acum mai tăcut și mai disciplinat. Petrece mult timp în cameră, revine la aceleași pagini din Evangelia după Ioan și găsește acolo un tip de liniște pe care, spune el, nu o mai căuta altădată. Îi place să o repete în cuvinte simple: