„A fi” este verb predicativ și are sensul de a exista, a se afla, a se găsi, a se petrece. Poate fi şi verb auxilar.Acesta ajută la conjugarea verbelor la diateza pasivă şi a unor timpuri compuse ale conjugării verbelor la diateza active. Aici vorbim despre: -este sunat, să fi facut, aş fi mers. Iată cum se scrie, de fapt, corect : ”Nu fi supărat” sau ”Nu fii supărat”.
”Să nu fii” sau ”să fi”? Numai la imperativ trecem de la Fii, cu doi i (forma afirmativă), la Nu fi, cu un singur i (forma negativă). În rest, indiferent că este la afirmativ sau la negativ, forma verbului rămâne aceeași.
eu să fiu – eu să nu fiu
tu să fii (deştept) – tu să nu fii (prost, pe cât posibil)
el să fie – el să nu fie
noi să fim – noi să nu fim
voi să fiţi – voi să nu fiţi
ei să fie – ei să nu fie
Infinitivul – întotdeauna cu un singur ”i”: a FI.
Viitorul – se formează de la infinitiv, așa că tot cu un singur ”i”. Mereu Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. El este invariabil la toate persoanele.
Condiționalul prezent:
Conjunctivul prezent (cel care începe cu ”să). Se formează de la FI-, cel cu un singur ”i”, numai că acum este variabil, căci i se adaugă diferite terminații. La a II-a persoană devine ”să FII”, cu doi de ”i”, notează diacritica.wordpress.com.
-precum viitorul, se formează de la infinitiv, astfel că tot un singur ”i” vom avea. Mereu Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI.
Eu / tu / el / noi / voi / ei să fi învăţat la gramatică, acum n-ar mai fi fost atâtea discuţii.
Eu / tu / el / noi / voi / ei să nu fi chiulit de la ora de gramatică, acum nu ar mai fi fost discuția aceasta.
Forma de imperativ afirmativ a verbului „a fi” este „fii”, la fel cum este și cea de conjunctiv, afirmativ și negativ („Să fii sănătos”/ „Să nu fii supărat”). În același timp, forma corectă de imperativ negativ este cu un singur „i”- „Nu fi supărat.
Imperativul negativ: Nu FI. Un singur ”i”, căci vine de la infinitivul de mai sus, ”fi”. Chiar dacă scriem ”Fii”, când îl punem pe ”nu” scoatem un ”i”: nu FI!”. În limba română, imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Nu citi! Nu spune! Nu face!). Infinitivul lui ”a fi” e tocmai „fi”, cu un singur „i”.
