După 23 de ani petrecuți în Italia, unde a evoluat la AS Roma și Inter, Cristi Chivu a reușit să își construiască o carieră impresionantă. A început ca antrenor cu grupele de juniori ale „nerazzurrilor” și, când a avut ocazia să pregătească echipa mare, a profitat de fiecare moment, câștigând titlul și Cupa în primul său sezon. În plus, a demonstrat că este o persoană bine calculată, având un discurs articulat, iar ultimul său interviu din Peninsulă subliniază aceste calități.
Interviul oferit de Cristi Chivu în Italia este cu adevărat captivant, aducând în prim-plan nu doar cariera sa sportivă, ci și amintiri din copilărie. El a povestit despre ultimele discuții cu tatăl său și despre cum libertatea însemna, în perioada regimului lui Ceaușescu, o simplă felie de șuncă, iar pâinea era un privilegiu rezervat doar sâmbetei.
Jurnaliștii italieni au făcut coadă la ușa lui Cristi Chivu pentru a sta de vorbă cu noul campion din Serie A, iar românul le-a deschis tuturor ușa. Ultimul interviu acordat a fost pentru publicația Corriere della Sera , iar tehnicianul a vorbit despre trecutul în comunismul din România, legătura cu tatăl său și ”foamea” de succes a băiatului venit din estul Europei.
”Am fost un copil fericit. Aveam puține lucruri, cele permise de regimul comunist din România. Dar am crescut cu educația primită de la părinții mei, bucurându-mă de copilărie, cu dorința de a nu pierde acea fericire.
Aveam puțin, dar ne bucuram de tot. Eram pasionat de fotbal, pentru că tatăl meu fusese jucător. La acea vreme, antrena o echipă de amatori. Când eram mic, eram fericit și nerăbdător să descopăr ce avea să-mi ofere lumea.
Am început cu o minge de tenis cu care mă jucam în casă. Studiam traiectoriile, mecanismele de dribling și de șut. Îmi amintesc acea minge de tenis zburând pe toți pereții camerei. O loveam cu capul sau din voleu și ajungea în ușa camerei, care pentru mine devenea poartă” , a declarat Chivu.
Promisiunea tulburătoare pe care i-a făcut-o tatălui său
Tehnicianul care în curând va semna o prelungire de contract cu Inter a povestit despre relația strânsă care a avut-o cu tatăl său, Mircea Chivu, și a dezvăluit ultima discuție purtată cu părintele său înainte ca acesta să moară.
”Aveam 16 ani și jumătate. Voiam să-i demonstrez ceea ce el a gândit mereu despre mine, dar pe care eu l-am aflat abia mai târziu de la mama: că pot crește responsabil și îmi pot croi un drum prin forțe proprii. Acesta a fost singurul obiectiv al vieții mele: să-i arăt că pot face lucruri frumoase și corecte, ca un tânăr matur.
Din păcate, nu a apucat să mă vadă crescând. În ziua în care a murit, eram în cantonament, dar am reușit să-mi iau rămas bun de la el. A doua zi, așa cum și-ar fi dorit el, eram pe teren pentru un meci.
La ultima discuție i-am spus să nu-și facă griji, pentru că voi deveni foarte responsabil și voi avea grijă de toată familia. Am crescut brusc, iar acea promisiune am avut-o mereu în fața ochilor. Acel angajament mă ține mereu cu picioarele pe pământ, atât în momentele bune, cât și în cele mai grele” , a spus el.
Chivu le-a vorbit italienilor despre viața în comunism
Întrebat cum era viața în România comunistă prin ochii unui copil și cum a simțit Revoluția din decembrie 1989, Cristi Chivu le-a explicat italienilor că prima banană din viața sa a mâncat-o abia la 8 ani.
”Era în zilele de Crăciun. Tatăl meu era subinginer la o fabrică de armament. Fabrica fusese închisă și toți angajații primiseră ordin să păzească locuri strategice. Într-o seară, tata a venit acasă și ne-a spus că trebuie să meargă de gardă, recomandându-ne să nu ieșim din casă, pentru că la Timișoara începuseră să tragă în manifestanți.
Am trăit acea noapte cu mare anxietate, se auzeau împușcături chiar și de acasă. Am o amintire precisă, întipărită în minte: tatăl meu plecând de acasă seara, proaspăt bărbierit, și întorcându-se a doua zi dimineață cu barbă.
Eram cu toții nerăbdători să înțelegem ce se întâmplă. Jurnalul de știri al regimului minimaliza evenimentele, dar noi ascultam Radio Europa Liberă și înțelegeam că regimul se clatină. Credeam că va reuși să scape. Dar apoi l-au prins, i-au făcut un proces rapid și istoria țării mele s-a schimbat.
(n.r. – Ce însemna pentru un copil român cuvântul ‘libertate’?) Vreți să vă spun adevărul? Posibilitatea de a avea lucruri. De a trăi normal, de a mânca normal. Atunci aveam dreptul la doar doi litri de lapte, câteva ouă, puțin ulei și pâine doar sâmbăta. Libertatea însemna o felie de șuncă, un cub de ciocolată. Vă vine să credeți că am mâncat prima mea banană la 8 ani?! ” , a afirmat Chivu.
De ce a vrut Chivu să se facă fotbalist
Tehnicianul Interului, care de curând a aflat programul echipei sale pentru următorul sezon din Serie A , a mărturisit că cel mai costisitor cadou făcut mamei sale este o casă, însă crede că și așa este prea puțin pentru câte a făcut aceasta după moartea tatălui său.
”(n.r. – Când ați decis că veți deveni fotbalist?) La 9 ani. Eram încă sub regim și, chiar în acel decembrie, frecventam o școală de fotbal. Visul meu era să pot avea un salariu pe care să-l aduc acasă. Așa cum făceau părinții mei, care la sfârșitul lunii numărau economiile și le ascundeau. Voiam să fac la fel ca tatăl meu.
(n.r. – Când ați devenit bogat, ce i-ați dăruit mamei dumneavoastră?) O casă. I-am făcut multe cadouri mamei, dar nu sunt suficiente pentru a compensa eforturile pe care le-a făcut, rămasă singură, pentru a ne crește pe mine și pe sora mea. M-a răsplătit mândria ei pentru cariera mea, pentru faptul că am învățat și mi-am ținut promisiunea făcută tatălui meu” , a precizat el.
Sărăcia, factor important pentru realizarea profesională
Întrebat dacă sărăcia reprezintă un motiv în plus pentru a te realiza pe plan profesional, Chivu s-a arătat convins că starea socială precară este un impuls. În final, el a făcut o comparație între meseria de antrenor și cea de tată.
”Astăzi, în Europa, este greu să mai găsești situații ca cele din trecut. În Africa se simte această dorință de ascensiune socială. Foamea oferă un impuls important: dorința de a ieși din situații dificile, de a te afirma, de a răsplăti toate sacrificiile pe care familia ta le-a făcut pentru tine… Sunt lucruri care îți transmit ceva în plus față de cineva care ar putea părea mai superficial, care nu a cunoscut greutățile vieții.
(n.r. – Seamănă meseria de tată cu cea de antrenor?) Eu știu că adesea am de-a face cu adulți care uneori pot părea copii. Stima lor este importantă, dar nu este iubirea pe care o simți față de un tată. Pentru că jucătorii sunt conștienți că mâine pot pleca și își pot găsi un alt ‘tată’. Copiii sunt copii pentru toată viața.
Eu le transmit jucătorilor mei că aș face orice pentru ei. Că dacă au nevoie de mine, sunt acolo. Le sunt alături. Nu sunt genul de antrenor convins că proximitatea diminuează autoritatea. Autoritatea nu provine dintr-un rol, ci dintr-un mod de a fi” , a încheiat Cristi Chivu.
