Lumea-i spune Palat cu stație de autobuz în față, dar parcă, mai degrabă, e castel medieval în miniatură, cu turnulețe, himere, frize decorative și dragoni la intrare.
Un castel desprins dintr-un basm care are drept grădină de visare tot Parcul Cișmigiu. Când treci pe lângă Palat, vrei să știi cine a fost proprietarul arătoasei clădiri. Ce fericit a locuit acolo, într-un castel unic, situat în mijlocul Bucureștiului și-n același timp în mijlocul naturii? Ce s-a întâmplat între zidurile lui în ultima peste o sută de ani? Astăzi la Make Bucharest Great Again, un proiect B365.ro dedicat patrimoniului orașului, admirăm Palatul Kretzulescu, podoaba Capitalei, și-o pomenim pe doamna Elena Kretzulescu, intelectuala discretă care-a a avut ambiția să dea Bucureștiului o clădire de patrimoniu strălucită, reprezentativă pentru numele și averea ei.
Dintre toate clădirile monumentale ale Bucureștiului, Palatul Kretzulescu de pe Știrbei Vodă are ceva care-l face unic: este Palatul potrivit la locul potrivit. Romanticul palat proiectat de arhitectul Petre Antonescu se află situat într-unul dintre cartierele prețioase ale Bucureștiului, în mahalaua Fântâna Boului sau cea știută drept Schitu Măgureanu, și se continuă într-o uriașă grădină publică: parcul Cișmigiu.
Amplasat pe un teren denivelat, Palatul Kretzulescu domină mahalaua din Micul Paris, prin formele și proporțiile sale. Iată cum era descrisă nobila clădire în “Ilustrațiunea Română”, din anul 1933: “Pașii care călcau altădată dincolo de grilajul parcului de aristocratică izolare, pe aleile ce șerpuiau prin cele două hectare de gazon și plantațiile savante, aveau totuși impresia de a păși pe latifundii (…) Copiii care treceau în drum spre școlile din apropiere bănuiau un basm întreg încăput în pavilionul ca o miniatură, ascuns în iedera deasă și cu pitici de grădină tolăniți în iarba ce le ajungea până la brâu (…). Dincolo de zidurile cu acoperișuri crenelate și strălucitoare, bănuiai o viață care, pentru acele vremuri mai ales, nu putea să fie a multora. Din hall-ul larg boieresc pătrundeai în mulțimea saloanelor din jur, sau urcai pe scara de nuc masiv într-un etaj, unde capriciul unui arhitect pătimaș lăsase în fiecare colț câte o surpriză”, F. Chessaru, “Odată și acum, Palatul Kretzulescu” în Ilustrațiunea Română din 8 martie 1933.
