Fasolea comună, denumită științific Phaseolus vulgaris, reprezintă o plantă erbacee cu caracter anual, adaptată la climatul termofil și având originea în America Centrală și America de Sud.
Această plantă este subiectul unei extinse culturi, ocupând mari suprafețe de teren, și este valorificată atât pentru fructele sale, respectiv păstăile verzi lipsite de semințe, cât și pentru semințele sale cu un conținut bogat în proteine.
Fasolea destinată producției de păstăi se caracterizează prin acestea având dimensiuni considerabile, fiind alungite și pline de carne, lipsite de fibre. Sistemul radicular al fasolei prezintă o rădăcină pivotantă bine dezvoltată, cu o lungime de până la 30 de centimetri, ce emite ramificații laterale lungi și subțiri.
Pe aceste ramificații laterale se formează nodulii, rezultați din activitatea bacteriilor de tipul Rhizabium leguminosarum, care trăiesc în simbioză cu planta și au capacitatea de a fixa azotul atmosferic.
Tulpina fasolei este de obicei subțire și este cunoscută sub denumirea de „vrej” în cazul fasolei obișnuite, având o lungime redusă, sau poate fi lungă între 2 și 4 metri în cazul fasolei cățărătoare, prezentând un caracter volubil. Frunzele au un limbul compus din trei foliole mari, cu perișori aspri la atingere.
Procesul de înflorire a fasolei are loc în mod gradual către vârf și se întinde pe o perioadă de 10-25 de zile, iar polenizarea are loc în interiorul aceleiași flori, fiind un proces autogam. Fructul rezultat poartă denumirea de păstai pubescente, având o lungime de până la 22 de centimetri și o formă cilindrică sau plată. Odată ce boabele ating maturitatea, păstăii încep să se usuce. Semințele adoptă o formă reniformă, sunt strălucitoare, iar culoarea acestora variază în funcție de soiul din care fac parte.
Fiind o plantă originară din regiunile cu climă călduroasă, fasolea manifestă o sensibilitate deosebită față de temperaturi ridicate. Procesul de germinare al semințelor începe la o temperatură minimă de 15° C, având loc răsărirea într-un interval de 12-14 zile.
Temperatura optimă pentru germinare se situează între 20 și 27° C, iar răsărirea are loc într-un interval mai scurt, de 4-8 zile. În timpul perioadei de vegetație, la temperaturi sub 10° C, ritmul creșterii plantei încetinește.
În ceea ce privește lumina, fasolea se descurcă în condiții moderate de lumină, însă în perioada de creștere are nevoie de o intensitate luminoasă mai ridicată pentru a se dezvolta corespunzător.
Cerințele legate de umiditate sunt în general moderate, cu excepția fazei de înflorire și legare a păstailor, când un nivel crescut de umiditate favorizează aceste procese.
Există faze critice în dezvoltarea plantei în ceea ce privește aportul de apă, cum ar fi germinarea semințelor, înflorirea și legarea păstailor. Fasolea urcătoare necesită un nivel mai ridicat de apă în comparație cu variantele pitice.
Rezultatele obținute cu fasolea urcătoare sunt superioare în regiunile colinare. Datorită perioadei scurte de vegetație, această plantă consumă cantități reduse de substanțe nutritive, însă reacționează favorabil la fertilizarea cu fosfor și potasiu.
În solurile sărace în substanțe nutritive, se recomandă aplicarea unei fertilizări cu azot în primele etape ale vegetației, la momentul înfloririi, cu o cantitate de 0,025 kg de substanță la 10 m².
