Pentru a vorbi şi scrie corect gramatical în limba română trebuie să ţinem cont de nişte reguli bine înrădăcinate, care se învaţă la şcoală. Pentru cei care le-au uitat deja sau pentru cei care vor să îşi verifice cunoştinţele venim cu un articol despre părţile de propoziţie din limba noastră, definiţiile lor şi modul de utilizare, pentru a le înţelege şi învăţa temeinic.
Părţile de propoziţie sunt subiectul, predicatul, atributul şi complementul. Doar prin înţelegerea lor veţi putea vorbi şi scrie corect gramatical. După ce v-aţi însuşit părţile de vorbire, despre care am discutat aici, este momentul să le trecem în revistă şi pe cele de propoziţie.
Cuprinsul articolului
Fiecare parte de propoziţie dintre acestea patru are scopul său bine determinat. Totodată, reţineţi că nu este obligatoriu ca toate patru să se afle într-o propoziţie pentru ca aceasta să capete sens sau să fie considerată a fi completă. Nu, nici vorbă. Şi vom detalia mai multe despre asta în rândurile care urmează.
Este partea principală dintr-o propoziţie, care are rolul de a arăta cine face o acţiune, care este exprimată prin intermediul unui predicat verbal. Totodată, subiectul arată şi cine suferă acţiunea pe care o exprimă un predicat verbal pasiv sau există şi cazul în care subiectul va arăta o anumită caracteristică a cuiva, prin intermediul unui nume predicativ. Ca să înţelegeţi mai bine şi să simplificăm puţin lucrurile, subiectul este acea parte principală de propoziţie despre care se spune ceva în intermediul unei expresii prin intermediul unui predicat.
Ca să identificaţi mai uşor un subiect într-o propoziţie va trebui să faceţi un lucru foarte simplu. Să puneţi întrebările cine? ce? iar cuvântul care vă va răspunde la una dintre acestea este subiectul vostru.
Există şi anumite contexte în care subiectul poate răspunde şi la alte întrebări, cum ar fi care? câţi?, dar uneori asta vă poate induce puţin în eroare, iar subiectul poate fi confundat cu o altă parte de propoziţie.
De aceea, specialiştii din limba română spun că cea mai simplă şi sigură metodă de a identifica un subiect în interiorul unei propoziţii este să analizezi propoziţia şi să identifici cine are calitatea de autor a unei acţiuni, în cazul verbelor active sau care suferă acţiunea, în cazul verbelor pasive. Dar despre clasificarea subiectelor vom afla mai multe acum, în această mică sinteză.
În funcţie de prezenţa sau de absenţa în interiorul unei propoziţii, subiectul poate fi de două feluri, exprimat, atunci când este specificat clar în propoziţie sau neexprimat, atunci când se deduce din ea.
Subiectul exprimat poate fi de mai multe feluri:
Subiectul neexprimat poate fi şi el de mai multe tipuri:
În cadrul unei propoziţii, subiectul este exprimat prin intermediul părţilor de vorbire, care pot fi:
Este o altă parte principală de propoziţie, pe lângă subiect, care are rolul de a spune ceva despre acesta. Predicatul este cel care îi atribuie o acţiune subiectului, o stare, identitate ori chiar o caracteristică sau o însuşire. Pentru a identifica mai rapid un predicat într-o propoziţie trebuie doar să puneţi întrebările ce face? cine este? ce este? cum este?
De cele mai multe ori, un cuvânt care îndeplineşte funcţia sintactică de predicat este ca parte de vorbire verb, dar poate fi exprimat şi prin altele, despre care vom detalia în rândurile care urmează.
Regula generală în a identifica un predicat este aceea de a fi foarte atent şi a observa ce se spune despre subiect. Prin intermediul acestei întrebări vei putea afla foarte uşor care sunt predicatele verbale dintr-o propoziţie, care sunt predicatele nominale sau care sunt cele interjecţionale.
Vom întâlni şi cazuri în care subiectul nu este exprimat într-o propoziţie iar atunci predicatul nu va putea fi identificat prin niciuna dintre întrebările de mai sus, ci prin identificarea verbului impersonal sau copulativ.
Verbele pot avea şi ele mai multe valori, pot fi predicative, auxiliare ori semiauxiliare sau copulative.
Atunci când vrem să clasificăm predicatele o facem după partea de vorbire prin intermediul căreia sunt exprimate şi pot fi:
Predicatele sunt exprimate într-o propoziţie prin intermediul părţilor de vorbire, care pot fi:
Am vorbit despre părţile principale de propoziţie, adică subiectul şi predicatul, a venit rândurl celor secundare, atributul şi complementul. Vom discuta acum despre atribut, care este o parte secundară de propoziţie, ce determină fie un substantiv, fie o locuţiune substantivală, fie un înlocuitor al unui substantiv, care poate fi pronume sau numeral.
Pentru a identifica un atribut într-o propoziţie este necesar să punem întrebările care? ce fel de? al (a, ai, ale) cui? cât (câtă)? câți (câte)? al câtelea? a câta?
Atributele se clasifică în funcţie de partea de vorbire prin intermediul căreia este exprimat şi poate fi:
Atributul, ca parte de propoziţie, se exprimă prin intermediul părţilor de vorbire, după cum urmează:
Complementul
Încheiem seria explicării părţilor de propoziţie cu ultima dintre acestea şi anume complementul. Acesta este o parte secundară de propoziţie, alături de atribut, care determină un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjecţie ce îndeplineşte funcţia sintactică de predicat.
Pentru a identifica un complement în interiorul unei propoziţii, trebuie să punem întrebările pe cine? ce? cui? despre cine? despre ce? la cine? la ce? pentru cine? cu cine? cu ce? de cine? de ce? unde? de unde? pe unde? pâna unde? încotro? când? de când? până când? cât timp? cum? în ce fel? cât? din ce cauză? din ce pricină? în ce scop? cu ce scop?.
Înainte de toate, complementele pot fi de două feluri, circumstanţiale sau necircumstanţiale. Primele arată în ce împrejurare are loc o acţiune ce este exprimată prin verbul pe care îl determină şi pot fi la rândul lor de mai multe tipuri:
Complementele necircumstanţiale sunt acelea care au rolul de a arăta obiectul asupra căruia se efectuează o acţiune ori care este obiectul căruia i se acordă ceva şi pot fi de trei feluri:
