Virgula are, de cele mai multe ori, un rol determinant. Lucrările de normare a limbii române stabilesc reguli pentru uzul virgulei în propoziții și fraze. Iar ca regulă de poziționare, virgula stă lipită de cuvântul anterior și separată cu un spațiu de cuvântul următor.
Ca și celelalte semne de punctuație, rolul virgulei este de a evidenția structura unei propoziții, ușurând astfel cititul. Totodată, virgula ajută la clarificarea înțelesului frazei, evitându-se ambiguitățile. Un scurt exemplu în care virgula schimbă total semantica: ”Nu vreau să pleci”, ”Nu, vreau să pleci”.
Care sunt, de fapt, rolurile virgulei în limba română
Virgula apare adesea în propoziție și în frază când se face o pauză în vorbire. Amplasarea sa nu este determinată de fonetică, ci de o serie de reguli gramaticale.
Virgula în propoziție
Într-o propoziție, virgula se folosește în următoarele cazuri:
- Părți omogene
- Apoziții
- Anumite conjuncții, adverbe sau interjecții
- Gerunzii și participii
- Complemente așezate între subiect și predicat
- Substantive la vocativ și adresări directe
Virgula în frază
Virgula separă separă propozițiile în cadrul unei fraze, de obicei atunci când acestea nu sunt legate de o conjuncție.
- Propoziții coordonate
- Propoziții subordonate
Cele șapte roluri ale virgulei în propoziție + exemple
- Separa construcțiile în vocativ de restul comunicării
Exemplu: Dragul meu fecior, nu-ți pot oferi ce dorești.
- Separă apozițiile de restul comunicării
Exemplu: Noi, elevii clasei a VIII-a, învățăm pentru examen.
- Separă construcțiile incidente de restul comunicării
Exemplu: Am pierdut, din neatenție, explicația profesorului.
- Separă părți de propoziție de același fel
Exemplu: Azi avem următoarele ore: matematică, română, sport, engleză, etc.
- Marchează predicatul eliptic
Exemplu: Ea l-a întrebat și el, nimic.
- Separă interjecțiile de restul comunicării
Exemplu: Ei, ce să-i faci?
- Se utilizează în cazul încălcării topicii
Exemplu: El, din când în când, ne caută.
Rolul virgulei în frază + exemple
Marchează raportul de coordonare
- Am venit acolo ca să văd, ca să mă conving. (raport de coordonare prin juxtapunere)
- Vin, dar nu stau mult. (raport de coordonare prin joncțiune; virgula se pune întotdeauna înaintea conjuncțiilor coordonatoare adversative – dar, iar, însă, ci, ba-)
- Cuget, deci exist. (raport de coordonare prin joncțiune; virgula se pune întotdeauna înaintea conjuncțiilor/locuțiunilor conjuncțional coordonatoare conclusive – deci, așadar, prin urmare, în concluzie-)
- Sau stai, sau pleci. (tot raport de coordonare prin joncțiune; virgula se pune înaintea conjuncțiilor disjunctive – sau, ori, fie – atunci când ele se repetă)
Marchează raportul de subordonare
- Se desparte prin virgulă atributivă explicativă de regenta sa
Exemplu: Am mers de curând la bunicii mei, pe care nu îi mai vizitasem de un an.
- Se despart prin virgulă propozițiile subordonate CD (completiva directă), CI (completiva indirectă), CL (circumstanțială de loc), CT (circumstantială de timp), CM (circumstanțială de mod), CS (circumstantială de scop) de regenta când stau în fața regentei
- Propozițiile subordonate CZ (circumstanțială de cauză), CT (condițională), CV (concesivă), CNS (consecutivă) se despart întotdeauna prin virgulă de regentă
- De asemenea, se despart prin virgulă propozițiile intercalate.
