Baba Cloanța, personaj misterios? Copiii o știu, însă, cel mai bine. Amenințarea cu Baba Cloanța era la ordinea zilei, dacă nu mâncau, dacă nu dormeau, dacă nu încetau cu plânsul!
Cine e personajul Baba Cloanța, dar, mai mult, ce spune, cu adevărat, legenda Babei Cloanța.
Baba Cloanţa, bătrâna urâtă, cocoşată şi zdrenţăroasă care băga în sperieți copiii are rădăcini în mitologie. Astfel, Baba Cloanţa se trage din Geea, Maya sau Marea Zeiţa Mamă a Paleoliticului, iar versiunile au fost analizate de cercetătoarea Marija Gimbutas.
Astfel, cuvântul baba are, în afara sensului de femeie bătrână, o mulțime de alte conotații care duc spre o mitologie ancestrala daco-getica sau chiar mai timpurie, Hiperboreean-Pelasgo-Ramana. Și unde babelor și moșilor le era rezervat un loc foarte important ca părinți, strămoși și inițiatori.
Chiar Bogdan Petriceicu Hașdeu evidenția acest aspect, fiind primul care a făcut acest lucru, și nota că la români babele sunt privite ca „ființele cele mai d’a dracului”. Și de unde, probabil, termenul de baba era însoțit aproape mereu de atribute peiorative de genul cloanța, cotoroanța, hârcă, talpa iadului, hoașca și înșiruirea poate continua.
Baba Cloanța este o bătrână monstruoasă care, în basmele culese de folcloristul Ioan Pop-Reteganul (1853 – 1905), apare drept o femeie urâtă, cocoșată, cu dinți lungi și colți ca grebla.
Variantele culese de profesorul Petre Ispirescu (1830 – 1887), Baba Cloanța este chiar mama zmeilor și avea atributul nemuririi ascuns într-o cuscă de suflete. Fugea și sorbea din sufletele închise atunci când era lovită de moarte de eroul pozitiv, câștigând viață și putere. Baba Cloanța este prinsă și în postura de mare vrăjitoare care încheagă apele cu farmecele ei. Mai mult, are autoritatea de a sta la taclale cu Necuratul când vrea ea. Varianta a fost prezentată de către lingvistul și folcloristul Lazăr Săineanu.
Există mai multe tipuri de babe, ilustrate în multe povestiri, pe care copii le ”înghit” cu frică. Sau, cel puțin, asta se întâmpla cândva.
