Ceaiul de iasomie a devenit, cu timpul, unul dintre cele mai populare ceaiuri aromatizate, grație gustului plăcut, floral. Acum aproape 1000 de ani, chinezii au creat ceaiul de iasomie, când au luat frunzele de iasomie și le-au combinat cu flori parfumate, iar de aici a rezultat un mix plin de prospețime.
Originile ceaiului de iasomie nu sunt cunoscute cu exactitate. Dar, se pare, iasomia a apărut în Orientul Mijlociu, în Iran, Afganistan sau Pakistan, precum și în India sau Nepal. Planta a ajuns, apoi, în China, și a stârnit, imediat, interesul prin finețea și parfumul florilor.
Iasomia a fost folosită, la începuturi, doar în scop ornamental. Dar chinezii aveau s-o transforme într-o delicioasă infuzie. Astfel, culturile de iasomie s-au extins în multe regiuni din Europa, inclusiv Franța, Italia sau Portugalia.
Deși există numeroase feluri de iasomie, doar două dintre aceste specii sunt folosite pentru aromatizarea ceaiului: iasomia comună (Jasminum officinale) și sampaguita (Jasminum sambac). Parfumul florilor pe care îl fac este intens și dulceag, iar ceaiul este excepțional.
Primul ceai de iasomie a apărut în provincia Guangdong, în perioada dinastiei Song (960 – 1279). Dar adevăratul ceai aromatizat s-a făcut în timpul dinastiei Ming (1368 – 1644), care avea o pasiune pentru elementele florale. Dinastia Qing (1644-1911) a dus mai departe această tendință și a început producția comercială în masă a ceaiului de iasomie. Astfel, ceaiul de iasomie era deja exportat în afara Chinei, după anul 1800. Iar perioada de vârf a ceaiului de iasomie a fost între anii 1928-1938, când producția lui a atins 7500 de tone pe an.
Dar ce elemente descriu complet ceaiul de iasomie? Ceaiul este floral, dulce, parfumat, proaspăt, revigorant, înrourat, delicat, subtil, natural.
Să mai spunem că ceaiul de iasomie are o mulțime de beneficii pentru sănătate, nu atrage atenția doar prin gustul delicat și dulce.
Ceaiul de iasomie luptă împotriva efectelor negative ale radicalilor liberi, prin conținutul bogat în antioxidanți, contribuie la scăderea colesterolului, îmbunătățește circulația sângelui și reglează tensiunea arterială, ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge și accelerează metabolismul, induce o stare de calm și relaxare, întărește sistemul imunitar și protejează corpul de inflamațiile cronice.
Este, însă, important cum se prepară ceaiul de iasomie, pentru a obține cea mai bună aromă. Nu e deloc dificil, însă pașii trebuie urmați cu strictețe. Iar infuzarea are poate cel mai important rol. Dacă frunzele sunt lăsate prea mult în apă caldă, ceaiul va ieși amar. Dar nici prea puțin nu trebuie lăsate, pentru că atunci ceaiul va ieși prea slab.
Deci, 2-3 minute sunt suficiente pentru ca iasomia să-și lase aromele în apă.
