Pe Andreea Marin am urmărit-o parcă, dintotdeauna la TV, iar de-a lungul timpului am admirat-o în tot felul de ipostaze: de la prezentator, la cea de scriitor și militant pentru cauze umanitare. Acum avem șansa să descoperim omul de dincolo de sticlă, empatic, autentic, dar cu aceeași forță extraordinră de a mobiliza comunități, pentru binele tuturor.
Care este proiectul dumneavoastră de suflet, cel care v-a adus cele mai mari bucurii de până acum?
Nu aș putea face un clasament, sunt atâtea idei frumoase care au înflorit și au adus bucurii oamenilor, nu doar mie, încât ar fi păcat să încerc a urca doar una pe podium. Surprizele care au făcut istorie în televiziune și au intrat în sufletele românilor, campaniile umanitare care au salvat vieți de atâtea ori sau le-au schimbat în bine, cartea ,,Prețuiește Viața, care a fost scrisă cu Violeta mea mică, legănată pe picioarele mele, documentarele făcute în jurul lumii, emisiunea ,,Nu există nu se poate!’, care a însemnat întâlnirea cu atâția oameni valoroși, transformându-se acum în cartea cu același nume care abia s-a lansat și a și ajuns deja în toate colțurile lumii, disponibilă pe www.bookzone.ro, și care poate fi comandată de oriunde. Acestea sunt doar câteva dintre împlinirile mele profesionale, dar firește că sunt mult mai multe în 30 de ani de muncă. Cea mai mare realizare a vieții mele rămâne, însă, fiica mea. Nimic nu se compară cu ea.
Ce provocări vin cu titulatura de Ambasador Național UNICEF?
Alinarea durerilor și readucerea zâmbetelor pe chipurile copiilor, reașezarea drepturilor lor pe făgașul normal pe care îl merită, provocarea de a milita pentru ca ei să aibă o voce ce merită a fi ascultată. Experiența mea alături de UNICEF este o continuă lecție de viață și o onoare, totodată.
În legătură cu proiectele umanitare în care vă implicați, cum reușiți să faceți față emoțiilor care vin la pachet cu acestea?
Uneori nu reușesc și nici nu trebuie, suntem oameni, emoțiile ne ajută să ne exprimăm chiar mai bine, să ne purtăm așa cum este firesc. Dacă simt câteodată să las o lacrimă să îmi curgă pe obraz, este pentru că situațiile întâlnite sunt extrem de impresionante și ar fi chiar nefiresc să rămân rece, sunt om, nu o stâncă.
Care erau pasiunile și aspirațiile copilului Andreea Marin?
Am trecut prin greu de mică și asta m-a format altfel decât este firesc, am devenit brusc un om matur la vârsta de 9 ani, odată cu pierderea mamei. Din acel an, tot ce mi-am dorit a fost să nu mai pun o povară pe umerii tatălui meu, să învăț și să devin un om pe picioarele mele, să sprijin, nu să fiu ajutată. Firește că nu acesta este rolul unui copil, dar eu așa am văzut și simțit lucrurile și aceasta a fost aspirația mea. Și toate cele ce au derivat de aici…
Ați reușit să vă îndepliniți visurile?
Da. Și pe ale mele, și pe ale multor oameni din jurul meu, am pus mult suflet și efort în acești 30 de ani de muncă și a meritat.
Cum gestionează Violeta celebritatea mamei?
Pentru ea, eu sunt mama, nu persoana de la televizor, întotdeauna am educat-o doar în acest spirit, al firescului nostru de acasă.
Sunteți o femeie frumoasă și stilată. Cum vă mențineți atât de bine?
Caut mereu echilibrul, mă interesează ce apare nou și poate ajuta corpul să se mențină firesc, nu invaziv, în forma cea mai bună. Fac sport, mănânc echilibrat și cât mai mult din natură, fără ajutorul chimicalelor, dar avem și resurse din grădina proprie. Mintea o mențin sănătoasă, selectând ceea ce poate face parte din viața mea și ce nu permit să îmi aducă un stres suplimentar. Nu e ușor, dar e posibil.
Cum arată vacanța perfectă și ce fel de locuri vă plac?
Călătoria în care se îmbină liniștea, pacea interioară cu satisfacerea curiozităților mele legate de lumea largă. Îmi place să aflu mereu noutăți, să înțeleg, să vizitez, să merg la rădăcinile poveștilor de viață… mai mult decât să merg la cumpărături :).
Care este definiția omului frumos?
Cinstit, bun la suflet, cu credința drept ghid în viață. Frumos pe dinăuntru, mai ales.
Nu există nu se poate!’ este titlul celei de-a doua cărți și motto-ul dumneavoastră. Cum îi facem și pe ceilalți să creadă în această sintagmă?
De fapt, este a treia. Primele două sunt Povestea succesului’, semnată de Alexandru Răducanu, o carte în care eu sunt intervievată de autor, apoi a urmat cartea mea, Prețuiește Viața’, iar Nu există nu se poate!’ este cea de acum. Eu nu îmi propun să conving pe nimeni, ci să motivez cititorii și, cine știe, poate se vor regăsi în cele 42 de povești de viață, printre care se regăsește și a mea, ale oamenilor care cred cu tărie în aceste cuvinte și în forța lor, pe care au împrumutat-o vieților noastre.
Cum merge proiectul Creative Hub Voice&Visibility?
Înflorește, mulțumesc! Evenimentele găzduite de mine aici sunt de neuitat, avem toate condițiile tehnice pentru a organiza o multitudine de tipuri de evenimente, avem o grădină cu miresme ca un colț de rai, toate facilitățile tehnice și studiourile pentru filmări și fotografii profesionale, dar și Beauty Room pentru frumusețea celor care ne calcă pragul și o eleganță a locației specială. Intimitatea este, de asemenea, foarte importantă.
Ce cuvânt vă descrie cel mai bine?
Omenia este calitatea care mă descrie, probabil, cel mai bine.
Emisiunea Surprize, Surprize’ a avut un mare impact în viețile oamenilor. Îmi puteți spune un caz fericit la care vă mai gândiți și astăzi?
De pildă, regăsirea unei familii la 50 de ani după ce războiul i-a despărțit pe membrii săi, lucru care nu a fost posibil prin forțele lor. Fiul a fost găsit de noi în Argentina, iar după bucuria îmbrățișării din platou, la ceva timp, omul s-a stins, dar cu sufletul împăcat. Pentru un astfel de caz am apelat la Interpol și la alte căi mai sofisticate de a rezolva situația, iar demersul a durat luni de zile, aproape un an. Cele mai impresionante cazuri rămân pentru mine salvările de vieți omenești aflate la limită.
Care este cea mai importantă lecție de viață învățată până acum?
Iertarea.
Trăim vremuri grele, iar oamenii au fost din ce în ce mai afectați. Cum putem rămâne cu zâmbetul pe buze?
Trebuie să putem rămâne cu spinarea dreaptă și cu speranță în suflet. Fără acest motor al vieții, cum am merge înainte? Nu există nu se poate atunci când soluția stă în mâinile noastre, oricât de greu ar fi. Mereu îmi spun că alții au trecut prin mult mai greu, și așa este. Am cunoscut oameni care au trecut prin Holocaust sau care au supraviețuit după izolarea în Siberia. Am stat față în față cu ei. Ce drept avem noi să ne plângem, atunci? Ducem pe umeri ce ne este dat să ducem și, da, găsim resurse să ne reconstruim și să zâmbim.
