Anca Serea, mamă a șase copii și partenera lui Adi Sînă, trece prin zile în care programul familiei se comprimă de la răsărit până seara târziu. Atunci când rămâne fără sprijin în casă, își împarte atent timpul între drumurile la școală, activitățile celor mici și câteva minute dedicate refacerii, acele pauze scurte care o ajută.
Prima săptămână din martie a adus, pe lângă atmosfera specială a Zilei Femeii, o succesiune de serbări și pregătiri care au încărcat programul întregii familii. Cea mică, Leeah, aflată în clasa pregătitoare, a trăit emoția primei serbări dedicate mamei, iar fiecare detaliu s-a transformat într-o nouă sarcină de organizare pentru cei de acasă.
„Săptămâna de 1-8 martie a fost extrem, extrem de aglomerată pentru noi, pentru că am avut serbări pentru toți copilașii. A fost și prima serbare de Ziua Femeii la Leeah, pentru că este în clasa pregătitoare, și am primit foarte, foarte multe surprize și minunății de la copii, făcute de mânuțele lor: felicitări, desene, coliere, brățări, mărțișoare. Toate lucrurile frumoase pe care ți le poate oferi un copil. Am fost și în comitetul de organizare cu mămicile, a fost o săptămână plină și extrem de aglomerată”.
Între festivități, rămân neschimbate drumurile la școală, pregătirea meselor și coordonarea activităților extrașcolare. Ritmul zilelor crește, presiunea se adună, însă micile reușite ale copiilor compensează efortul depus și mențin în casă o atmosferă caldă.
Chiar și în weekend, când te-ai aștepta la o pauză, agenda rămâne plină. Anca caută să includă proiecte creative alături de cei mici și să păstreze, din când în când, un timp doar pentru cuplu, pentru a nu pierde din vedere toate rolurile din familie.„În weekend am fost la un atelier de bijuterii cu Leeah, unde și-a confecționat pentru prima dată colierul ei, aproape singurică, iar eu am stat să o fotografiez și să o filmez. Apoi am avut lecții de patinaj cu ea, iar seara am ieșit la cină cu Adi. Legat de timp, îmi fac, cu mari eforturi, dar ce să fac, trebuie. Toată lumea se agită în felul ei”.
Perioadele fără ajutor sunt un test de organizare: trezit devreme pentru excursii școlare, naveta spre cursuri, pornit mașina de rufe și pe cea de vase, totul cu gândul la următoarea masă și la programul copiilor. În aglomerație, își face loc câte un mic ritual care să o reașeze în prezent.
„Când simt că nu mai pot, că obosesc, fac o baie caldă sau un masaj. Acum nu avem ajutor în casă, doamna noastră a plecat o săptămână în Republica Moldova și chiar trebuie să mă descurc singură. De exemplu, astăzi sunt trează de la 6, copiii au plecat într-o excursie cu școala, i-am dus pe Ava și pe Moise la școală la ora 6:30, pe Leia la 8:20, am pus o mașină de rufe la spălat, o mașină de vase. Acum trebuie să mă gândesc ce le pregătesc de mâncare. Până la urmă, nu este nimic special din ceea ce fac eu și altele nu fac. Este normalitatea noastră, cu care m-am obișnuit.”
Când epuizarea se insinuează, soluțiile simple – o baie fierbinte, un masaj scurt, câteva minute de liniște – nu schimbă lista de sarcini, dar o fac mai ușor de dus. În același timp, rigoarea și disciplina cu care sunt împărțite responsabilitățile păstrează ordinea, iar atenția oferită fiecărui copil întărește legătura din familie.
Între un ciclu de spălare pus la timp, un colier lucrat la atelier și planul pentru cină, ziua curge mai departe, cu pași mărunți și constanți, într-o normalitate asumată, unde bucuria micilor momente are loc alături de obligațiile de zi cu zi.
