Adrian Păunescu a fost un poet cunoscut din România, născut pe 20 iulie 1943, la Copăceni, în Republica Moldova. Acesta a fost rând pe rând critic literar, eseist, director de reviste, publicist, textier, scriitor, traducător și politician român, dar a fost cunoscut mai mult pentru munca sa ca poet.
A debutat în industrie în 1960, ca organizator al Cenaclului Flacăra, acea întrunire a artiştilor ce se desfăşura între anii 1973 – 1985 în marile oraşe de la noi din ţară, când marii poeţi din România se întâlneau pentru a-şi prezenta creaţiile.
Din 1973, acesta intra şi la conducerea revistei Flacăra, dar în 1985 era înlăturat de regimul ceauşist, pentru că devenise incomod prin publicaţiile sale, iar motiv era invocat un apartent scandal la un concert din Ploieşti. Motivul real era publicarea poemului Analfabeţi. A încercat să revină la conducerea revistei Flacăra după moartea lui Nicolae Ceauşescu, dar nu i s-a permis, aşa că îşi înfiinţa propria revistă, numită „Totuşi”.
În 1999, Adrian Păunescu a condus ziarul Sportul românesc şi chiar a avut propriile emisiunid e fotbal în cadrul postului TV Antena 1. Păunescu s-a născut în Republica Moldova, dar a copilărit în judeţul Dolj, la Bârca. A făcut Colegiul Naţional Carol I din Craiova, apoi s-a înscris la Şcoala Centrală.
Tatăl său era condamnat la 15 ani de închisoare, fiind acuzat de activităţi anti-comuniste ca membru al Partidului Naţional Liberal şi era nevoie ca Adrian să aştepte timp de trei ani pentru a se putea înscrie la o facultate în Bucureşti. Aşa ajungea să studieze în cele din urmă la Universitatea din Bucureşti, în cadrul Facultăţii de Filologie.
În cariera sa a publicat o mulţime de volume, dar noi le vom aminti pe cele mai importante dintre acestea: Ultrasentimente (1965), Mieii primi (1966, poezii), Fântâna somnambulă (1968, poezii) Cărțile poștale ale morții (1970, proză fantastică)
Aventurile extraordinare ale lui Hap și Pap (1970, literatură pentru copii), Sub semnul întrebării (1971, interviuri), Istoria unei secunde (1971, poezii, trei ediții, prima fiind arsă de cenzura de partid), Lumea ca altă lume (1973, publicistică), Repetabila povară (1974, poezii), De la Bârca la Viena și înapoi (1981, reportaj, jurnal, cu ilustrații de Andrei Păunescu), Totuși iubirea (1983, antologie de poezii), Manifest pentru mileniul trei – volumul 1 (1984, antologie de poezii), Măștile însîngerate (2001, proze), Nemuritor la zidul morții (2001, poezii), Până la capăt (2002, poezii, 3 ediții), Liber să sufăr (2003, poezii, 3 ediții), Din doi în doi (2003, poezii), Copaci fără pădure (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
Lehamite (2006, poezii, ciclul Zi de zi), Vinovat de iubire (2010, roman) sau Ultima noapte pe Atlantida. Poezii vechi și noi (2010).
Adrian Păunescu a fost căsătorit de două ori, cu o poetă pe nume Constanţa Buzea şi cu Carmen Antal. Acesta ar fi avut şi copii, dar pe care nu i-a recunoscut niciodată şi nici identitatea lor nu a fost făcută publică. S-a mai iubit şi cu şahista Margareta Mureşan, Ana Blandiana, Ioana Proca, Doina Aldea-Teodorovici, Carmen Bogorodea.
Pe 5 noiembrie 2010, Adrian Păunescu a murit la Spitalul de Urgenţă Floreasca, unde fusese internat din cauza unor probleme cardiace.
Citeşte şi alte CV-uri care te-ar putea interesa:
