Pe vremea când Donlad Trump încă mai construia cazinouri în America, iar în Europa mai trebuia să treacă mult timp până la findarea AfD, Viktor Orban practica deja populismul de dreapta, la acea vreme un termen familiar doar politologilor. Cu asta și-a câștigat electoratul în 2010 şi l-a condus în ultimii 16 ani. Duminică, partidul său a obţinut un scor cu 15 procente mai mic decât al rivalilor de la Tisza, peter Magyar va fi noul premier şi toată lumea se întreabă acum care va fi noua direcţie spre care se va îndrepta Ungaria.
Viktor Orban a modelat conceptul unui populism național de dreapta care s-a opus fără compromisuri imigrației ilegale, a ignorat reglementările UE chiar și sub ameninţarea amenzilor și a menținut relații mai bune cu state din afara UE decât cu Bruxelles-ul. Timp de 16 ani, aşa-numita „diplomație a gulașului” a avut succes, însă încrederea în electorat a început să se erodeze, iar poziţia lui Orban faţă de ultimele evenimente internaţionale n-au făcut decât să-i accentueze căderea.
La doar o oră de la publicarea primelor rezultate, era deja clar că Peter Magyar, contracandidatul lui Viktor Orban, avea un avans insurmontabil, îndreptându-se spre o majoritate de două treimi (138 de locuri din cele 199 ale parlamentului Ungariei vor reveni partidului lui Magyar). De altfel, longevivul premier nu a mai aşteptat rezultatul final al numărătorii voturilor şi şi-a felicitat rivalul încă din noaptea alegerilor, recunoscându-şi înfrângerea.
Plecarea lui Viktor Orban din fruntea guvernului de la Budapesta este o mare lovitură dată lui Vladimir Putin şi Donald Trump, dar Bruxelles-ul, deşi răsuflă uşurat după rezultatul alegerilor, nu se poate bucura pe deplin de situaţie. Poziţia partidului Tisza al lui Peter Magyar faţă de teme cheie, precum migrația, războiul din Ucraina și securitatea energetică este similară celei pe care o are Fidesz-ul lui Viktor Orban.
Analistul politic britanic Stuart Dowell a găsit o analogie istorică potrivită pentru strategia maghiarilor: în Primul Război Punic, romanii au capturat o navă de război cartagineză, au demontat-o scândură cu scândură, au construit o sută de copii și le-au folosit împotriva inventatorilor. Peter Magyar a făcut exact asta cu modelul politic al lui Orban, consideră istoricul. El nu a demontat cadrul naționalist, ci s-a poziționat în limitele acestuia.
La cum se prezintă lucrurile în momentul de faţă, politica de imigrație a Budapestei nu se va schimba, partidul Tisza a votat deja o dată în Parlamentul European împotriva împrumutului de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, iar o centrală nucleară va continua să fie construită în cooperare cu rușii. „Împărtășim poziția guvernului: nu vom trimite trupe sau arme din Ungaria în Ucraina”, spunea Magyar în iunie 2024, la prima sa apariție în Parlamentul European, iar de atunci nu şi-a schimbat poziţia.
Diferența constă în încadrare. În timp ce Orban a prezentat livrările de arme ca preludiu la un război european și a instiga prin afișe care îl înfățișau pe Zelenski drept un cerșetor pe străzile din Budapesta, Magyar are o abordare mai sobră. Recunoaște Rusia ca agresor, subliniază dreptul Ucrainei la autoapărare și chiar a vizitat Kievul în iulie 2024 după atacul rusesc asupra Spitalului de Copii din Okhmatdyt. Dar este inflexibil când vine vorba ca Ungaria să dea arme Ucrainei. „Nu”, spune el.
Marile fisuri în încrederea cu care fusese învestit Orban au apărut în altă parte. Corupţia a devenit atât de flagrantă, încă nu mai mai putut fi ignorată. Spre exemplu, un prieten din copilărie al lui Orban, instalator de sisteme de încălzire şi posesor al unei mici afaceri înainte de 2010, a devenit între timp cel mai bogat om din Ungaria, făcând avere din contracte cu statul.
Acum, nu numai că el este cel care construiește a doua centrală nucleară a țării și linia de cale ferată către Belgrad, dar deține și cel mai mare imperiu media din Ungaria, dar și hoteluri și bănci. Oricui îl ascultă, multimiliardarul spune că succesul său constă în „Dumnezeu, noroc și Viktor Orban”.
Şi totuşi, atât timp cât economia Ungariei mergea bine, marea majoritate a populației era dispusă să tolereze capriciile și clientelismul regimului Orban. Cu toate acestea, lipsa ajutorului economic din partea UE, în valoare de peste 20 de miliarde de euro, are acum un impact sever asupra economiei ţării şi a nivelului de trai al populaţiei.
În aceste condiţii, oferta partidului de opoziţie Tisza către alegători a fost clară: păstrarea avantajelor politicilor lui Orban, dar și un nou început cu un candidat tânăr, Peter Magyar (45 ani), care va lupta pentru eliminarea corupției și recâștigarea favorurilor UE. Practic, planul Tisza şi al liderului său este să ia ce e mai bun din ambele părţi, iar maghiarii au acceptat-o cu o majoritate covârșitoare.
Dincolo de procente, înfrângerea lui Orban a fost atât de zdrobitoare încât acesta nu a mai putut fi salvat nici de puternicii lumii, precum Donald Trump și emisarul său JD Vance, Georgia Meloni, Javier Milei sau Benjamin Netanyahu.
La ce se poate realist Bruxelles-ul după alegerile de duminică? În primul rând, Ungaria nu va mai bloca sistematic deciziile UE privind Ucraina, iar acest lucru reprezintă un câștig pentru capacitatea Europei de a acționa. Totuşi, din perspectiva Budapestei, aderarea Ucrainei la UE rămâne un obiectiv pe termen lung, nu un proiect al acestui deceniu. Magyar ar putea chiar supune problema unui referendum, dar sentimentul public față de aderarea Ucrainei la UE este predominant sceptic.
Peter Magyar nu este Viktor Orban. Nu va șantaja UE, nu va încerca să intre în grațiile Moscovei și nici nu- l va batjocori pe Zelenski . El va urmări reducerea pe termen lung a dependenței energetice de Rusia, va analiza proiectul centralei nucleare Rosatom şi negocia cu Bruxelles-ul în loc să obstrucționeze progresul.
Dar, Dowell atrage atenţia: „Magyar navighează pe o navă construită de Orban, cu hărți desenate de Orban, către o destinație definită de Orban ca fiind de interes național maghiar. Înlocuirea căpitanului nu schimbă arhitectura navei”.
Ideea este preluată şi de analistul Harald Neuber, în Berliner Zeitung, care îndeamnă la un optimism temperat: „Oricine vorbește acum la Bruxelles despre o schimbare fundamentală confundă ușurarea cu analiza. Ungaria sub conducerea lui Magyar va fi o țară mai previzibilă și mai cooperantă. Dar nu va fi Varșovia. Iar pentru Kiev asta înseamnă un adversar în minus la masa negocierilor, dar nu înseamnă şi un aliat nou”.
