Într-un scenariu ipotetic de vot, Ceaușescu ar aduna 41%, depășind clar scorurile președinților care au condus țara după 1989.
Potrivit sondajului, preferințele românilor pentru liderii postdecembriști ar arăta astfel:
Nicolae Ceaușescu: 41%
Traian Băsescu: 26%
Emil Constantinescu: 17%
Klaus Iohannis: 11%
Ion Iliescu: 5%
Datele arată că simpatiile pentru Ceaușescu sunt mai pregnante în mediul rural, în rândul persoanelor cu studii gimnaziale sau profesionale, pensionarilor, șomerilor și persoanelor casnice. În schimb, Traian Băsescu rămâne preferatul antreprenorilor, al celor cu studii superioare și al locuitorilor din orașele mari.
Cum reacționa Nicolae Ceaușescu când era „călcat pe coadă” și se simțea contrazis: ordinul absurd dat într-o pădure din România
Un alt aspect revelator al studiului vizează Generația X, cuprinsă între 46 și 61 de ani, care se arată cel mai reticent față de figura lui Ceaușescu, înregistrând un scor de 36%. În opoziție, cei care au trăit comunismul doar prin intermediul poveștilor sau al manualelor – Generația Y (30-45 ani) și Generația Z (18-29 ani) – manifestă simpatie mai mare față de Ceaușescu: 46%, respectiv 42%.
În ceea ce privește personalitățile internaționale, românii par divizați între modele progresiste și cele de dreapta:
Emmanuel Macron: 27%, apreciat mai ales de elitele urbane și educate, orientate spre rațiune și știință.
Donald Trump: 26%, votat preponderent de susținătorii lui Ceaușescu.
Vladimir Putin: 17%, atractiv în special pentru electoratul cu nivel de educație scăzut din zonele rurale.
Chiar dacă mulți români declară simpatie pentru lideri autoritari, pragmatismul rămâne prezent când vine vorba de stabilitatea statelor. Studiul a clasificat țările după gradul de încredere:
Japonia și Germania se află în fruntea topului.
Rusia și Coreea de Nord se situează la polul opus, asociate cu instabilitatea.
Ucraina ocupă locul trei în topul neîncrederii, afectată de războiul prelungit.
Studiul a fost realizat prin metoda CAWI, pe un eșantion reprezentativ național de 900 de persoane, cu o marjă de eroare de ±3,3%. Rezultatele scot în evidență un contrast puternic între nostalgie, educație și mediu, conturând un peisaj politic surprinzător, în care trecutul pare să domine percepțiile contemporane.
