Roxana Moise, fosta handbalistă și fostă concurentă în cadrul emisiunii Exatlon România, s-a stins din viață la doar 39 de ani. Sportiva era mama a trei copii și a fost cunoscută atât pentru cariera ei în handbal, cât și pentru energia și determinarea pe care le-a demonstrat în competițiile sportive. Deși suferea de leucemie, Roxana a sperat că se va face bine.
De-a lungul activității sale, Roxana Moise a făcut parte din lotul echipei Oltchim Râmnicu Vâlcea, unde a fost considerată una dintre jucătoarele de bază datorită forței, mobilității și implicării de care a dat dovadă pe teren.
Recunoașterea publică la scară largă a venit însă în anul 2017, când a participat la primul sezon al emisiunii Exatlon România. Acolo a făcut parte din echipa Războinicilor și s-a remarcat prin rapiditatea reacțiilor, rezistența fizică și spiritul puternic de competiție. Parcursul ei în concurs s-a încheiat pe un meritoriu loc 5, demonstrând încă o dată calitățile care au consacrat-o.
Moartea ei neașteptată a lăsat în urmă durere și numeroase semne de întrebare, întrucât nimic nu părea să anunțe o astfel de tragedie. Roxana Moise suferea de leucemie. Din perioada Exatlon, Roxana ar fi descoperit boala care i-a curmat viața, însă nu dorea să se plângă și își continua activitățile.
„Avea lecucemie și a fost în comă, a stat în spital. Se lupta de peste cinci ani cu boala aceasta, dar nu arăta. Oamenii din jur nu știau că ea este bolnavă. A murit în spital, a avut o tumoare la cap. A stat în comă un timp, era de așteptat să se întâmple asta. Făcea chimioterapie de mai multă vreme și spera la o minune”, a declarat fosta ei colegă
Nicoleta Lazăr, cea care a pregătit-o pe Roxana de-a lungul carierei sale sportive, a mărturisit cu profundă emoție că relația dintre ele depășise de mult limitele obișnuite dintre antrenor și sportivă. Spune că o privea pe Roxana ca pe propriul ei copil, datorită apropierii create în anii de pregătire și a caracterului cald al tinerei handbaliste.
Fosta antrenoare a subliniat că Roxana s-a remarcat nu doar prin talentul ei, ci și printr-o seriozitate exemplară și o capacitate rară de a lucra în echipă. Era genul de sportivă care își asuma responsabilitățile fără ezitare.
„Am vorbit cu ea acum vreo trei luni, când a organizat ea o întâlnire la restaurant cu prima mea generație de copii pe care i-am antrenat. Roxana a fost prima mea generație. Când am ajuns seara acolo, ne-a dat mesaj că ea nu mai putea să vină, că se simte foarte rău. Mai vorbisem cu ea înainte, cred că cel puțin o oră. Și mi-a spus: doamna, eu o să mă fac bine. O să vedeți. Dar se vedea că deja uita ce vorbea. Era foarte optimistă”, a spus Nicoleta Lazăr, pentru Click!
Prietena cea mai bună a Roxanei a stat alături de ea în permanență: „Prietena ei cea mai bună a stat lângă ea efectiv. A stat lângă ea non-stop. Ea mi-a dat dimineața la șapte jumătate mesaj și zice, doamna, am pierdut-o pe Roxana. Dormea în fiecare seară cu ea în pat”, a mai povestit Nicoleta Lazăr.
